Autor: Nicanor Casandruc O cărare șerpuită, Prin vlăstarii de răchită, Și-un pârâu ce clipocește... De ce-a fost îmi amintește. Copii fiind, mergeam cu haz, Și ne bălăceam în iaz, La o margine de sat. Nostalgii de neuitat... După ce ne răcoream, Înspre casă când veneam, Dădeam iama prin livezi, Și rupeam fructele verzi. Puneam câte-o traistă-n spate Cu porumb dulce, de lapte, Făceam foc cu ce găseam, Sus, pe deal, noi îl coceam. Doamne, ce miros...
Autor: Nicanor Casandruc Acolo-n satul mic de lângă Prut, E casa dragă-n care m-am născut. Pereți de lut, cu două camere și-o tindă Și-o bucățică mică de grădină. Aicea semănam cu mama flori, Cu tata iarna-n nea făceam cărări, În stânga casei aveam și o fântână, Cu apă rece, limpede și bună. Sunt amintiri ce nu le uiți vreodată, Oriunde-n lume ești purtat de soartă. Imaginea cu casa părintească, Din inimă...
Autor: Nicanor Casandruc Îmi amintesc cu nostalgie și acum, De-o poartă, scârțâind, și de cireșul de la drum, De-acea căsuță, cu-o singură fereastră, Pe care-o am în gând ca fiind cea mai frumoasă. Și-n jurul ei, erau numai copaci, Cerdacul, sprijinit de trei martaci, Câțiva butuci de vie, din care tata făcea vin, Din streașină-atârna un leagăn de copil. Acolo am crescut și eu și frații mei, Și mama...
Autor: Nicanor Casandruc Doamne ce mă arde dorul De bunica cu fuiorul! De poveștile cu șoapte Care mă vegheau în noapte! Ce frumos era ‘nainte! În mirosul de plăcinte! N-am să uit pân-am să mor Cum le cocea în cuptor! Parcă mi-amintesc și vorba: Le descânta cu cociorva, Mulțumind sfinției sale, Pentru pâine, pentru sare. Stând pe laița de la geam, Ca un lup înfulecam. Și-apoi... somn mi se făcea, Când frumos mă dojenea. Nu dormeam...
Versuri: Nicanor Casandruc Trecută vreme și ani mulți, Copilăria mea, desculț, Prin tufe, suliți de arici, Și-nțepături reci, de urzici. Nu mi-ar părea rău de nimic, Dacă-aș mai fi copil, un pic. Să văd pe mama la fereastră, Colo, la casa părintească. Și tata să mă ia de mână, Să scoatem apă din fântână, Și să mă poarte după cap, Să luăm cireșe din copac. Unde te-ai dus copilărie? La sărbători cu bucurie, Bunica,...
Versuri: Nicanor Casandruc La o margine de sat, Un imaș cu păpădie. Lângă mărul cel rotat, E căsuța cea pustie. Nu mai are gard demult, Prispele s-au dărâmat, Iar cerdacul, spart și ciunt, Pare că-i acum uitat. Pe aici, doar păsărele Ce mai cântă în salcâmi. Noaptea, se-aud cucuvele, Și lătratul unor câini. Iarna, vântul bate-n tindă Prin acoperișul spart. Busuiocul de la grindă,-i Înnegrit, fărâmițat. Și icoana zace-n cui Prăfuită și stingheră. Rugămintea nimănui Plânge vremea efemeră. Aici...
Versuri: Nicanor Casandruc Bunica, când făcea plăcinte, Zâmbeau și sfinți-n ceruri, sus. Acum, nu e ca înainte: Acele vremuri au apus. Și pătlăgica din grădină... Avea un gust dumnezeiesc! Dar borșul acru de găină? Cât mi-ar lipsi, nu-l mai găsesc. Tot ce mâncam era curat. Îmi amintesc cu drag acum. Și simplitatea de la sat, Nu te-mpingea să pleci la drum. Acolo unde te nășteai Trăiai o viață ca un vis. Nici gând de...
Versuri: Nicanor Casandruc După ani și ani de zile, Mă întorc din nou la tine! Satule, dorul mă stinge! Când te văd îmi vine-a plânge! Parcă totul s-a schimbat: Drumu-i mai întortocheat. Și de când nu am mai fost... Nimic nu mai recunosc. Nici la casa părintească Nimeni nu mă mai așteaptă. Am găsit-o dărâmată! Nu e cum era odată! Poarta ruptă stă să cadă, Gardul rămas de ocară, Curtea plină de lăstari, Mărăcini ,spini...
Versuri: Nicanor Casandruc Pe-o băncuță,la fântână, Stă măicuța cea bătrână, Cu ciupici de lână toarsă, Așa cum stă și în casă. Privește-n jos, privește-n sus, Și-apoi iar înspre apus... Parc-ar aștepta ceva, Dar nu vine nimenea... Stă acolo, răbdătoare, Cu ochii pierduți în zare... La cei dragi ai ei gândește, Și de dor se ofilește. Toată ziua îi așteptă Pe băncuța de la poartă. Dar copiii au uitat, Să mai vină-n al lor sat. Trei îs...
Versuri: Nicanor Casandruc Întâmplător, sau nu, avem o țară! Iar cetățenii ei sunt duși afară. Din sate a fugit și popa, Slujește pe valută-n Europa. E plină lumea toată de români! Acasă au rămas doar cei bătrâni. Ne-arată că se mișcă, știm că-s vii, Când fantomatic ies din casele pustii. Ei suferă că sunt bătuți de soartă! Au ochii ațintiți, mereu, la poartă. Trăiesc de azi pe mâine, vai de...
error: Continutul este protejat si nu se poate copia!