Autor: Nicanor Casandruc Doamne ce mă arde dorul De bunica cu fuiorul! De poveștile cu șoapte Care mă vegheau în noapte! Ce frumos era ‘nainte! În mirosul de plăcinte! N-am să uit pân-am să mor Cum le cocea în cuptor! Parcă mi-amintesc și vorba: Le descânta cu cociorva, Mulțumind sfinției sale, Pentru pâine, pentru sare. Stând pe laița de la geam, Ca un lup înfulecam. Și-apoi... somn mi se făcea, Când frumos mă dojenea. Nu dormeam...
Versuri: Nicanor Casandruc Trecută vreme și ani mulți, Copilăria mea, desculț, Prin tufe, suliți de arici, Și-nțepături reci, de urzici. Nu mi-ar părea rău de nimic, Dacă-aș mai fi copil, un pic. Să văd pe mama la fereastră, Colo, la casa părintească. Și tata să mă ia de mână, Să scoatem apă din fântână, Și să mă poarte după cap, Să luăm cireșe din copac. Unde te-ai dus copilărie? La sărbători cu bucurie, Bunica,...
Versuri: Nicanor Casandruc La o margine de sat, Un imaș cu păpădie. Lângă mărul cel rotat, E căsuța cea pustie. Nu mai are gard demult, Prispele s-au dărâmat, Iar cerdacul, spart și ciunt, Pare că-i acum uitat. Pe aici, doar păsărele Ce mai cântă în salcâmi. Noaptea, se-aud cucuvele, Și lătratul unor câini. Iarna, vântul bate-n tindă Prin acoperișul spart. Busuiocul de la grindă,-i Înnegrit, fărâmițat. Și icoana zace-n cui Prăfuită și stingheră. Rugămintea nimănui Plânge vremea efemeră. Aici...
Versuri: Nicanor Casandruc Bunica, când făcea plăcinte, Zâmbeau și sfinți-n ceruri, sus. Acum, nu e ca înainte: Acele vremuri au apus. Și pătlăgica din grădină... Avea un gust dumnezeiesc! Dar borșul acru de găină? Cât mi-ar lipsi, nu-l mai găsesc. Tot ce mâncam era curat. Îmi amintesc cu drag acum. Și simplitatea de la sat, Nu te-mpingea să pleci la drum. Acolo unde te nășteai Trăiai o viață ca un vis. Nici gând de...
Versuri: Nicanor Casandruc După ani și ani de zile, Mă întorc din nou la tine! Satule, dorul mă stinge! Când te văd îmi vine-a plânge! Parcă totul s-a schimbat: Drumu-i mai întortocheat. Și de când nu am mai fost... Nimic nu mai recunosc. Nici la casa părintească Nimeni nu mă mai așteaptă. Am găsit-o dărâmată! Nu e cum era odată! Poarta ruptă stă să cadă, Gardul rămas de ocară, Curtea plină de lăstari, Mărăcini ,spini...
Versuri: Nicanor Casandruc Pe-o băncuță,la fântână, Stă măicuța cea bătrână, Cu ciupici de lână toarsă, Așa cum stă și în casă. Privește-n jos, privește-n sus, Și-apoi iar înspre apus... Parc-ar aștepta ceva, Dar nu vine nimenea... Stă acolo, răbdătoare, Cu ochii pierduți în zare... La cei dragi ai ei gândește, Și de dor se ofilește. Toată ziua îi așteptă Pe băncuța de la poartă. Dar copiii au uitat, Să mai vină-n al lor sat. Trei îs...
Versuri: Nicanor Casandruc Întâmplător, sau nu, avem o țară! Iar cetățenii ei sunt duși afară. Din sate a fugit și popa, Slujește pe valută-n Europa. E plină lumea toată de români! Acasă au rămas doar cei bătrâni. Ne-arată că se mișcă, știm că-s vii, Când fantomatic ies din casele pustii. Ei suferă că sunt bătuți de soartă! Au ochii ațintiți, mereu, la poartă. Trăiesc de azi pe mâine, vai de...
Versuri: Nicanor Casandruc E iarna, undeva la sat. Ninsoarea deasă totul a-ngropat. În fața unei case, o bătrână, Se chinuie s-ajungă la fântână. Sleită de puteri, dă cu lopata. Înaintează încet,departe este poarta! Se uită-n jur, îi este foarte greu, Apoi privește-n sus, la Dumnezeu. Într-un târziu, puterile o lasă. Îi aste foarte frig, se va întoarce-n casă. Apa se terminase, nu are ce să bea, Și setea nemiloasă o-încerca. Se vede-ngenunchiată...
Versuri: Nicanor Casandruc Era o vară-mpărătească! O dimineață... pitorească! Eu, ca bunicul, pregătit Să luăm drumul spre cosit. Bunica pregătea bucate. Ne-a pus în traistă cam de toate: Pește prăjit cu usturoi, Brânză, jumări, ca pe la noi. Dar și plăcinte poale-n brâu, Că podul era plin de grâu. Munceau din greu, aveau de toate, Nu duceau lipsă de bucate. Bunicul,iată,a-nhămat Calul cel falnic și bălțat, Și am luat-o spre livadă... Abia-începea ca...
Versuri: Nicanor Casandruc Locul în care ne-am născut, Rămâne-n noi iubit și sfânt. Cu primii pași ce i-am făcut, Când am venit pe-acest pământ. Oriunde-n lume am pleca, În gând rămâne-un dor aprins, De casa-n care-am stat cândva, Ce ne-a fost scut de neînvins. Dar ger și ploi ne-a ocrotit, De fulger,arșițe și vânt... Aici pe lume am venit, Și-am gângurit primul cuvânt. Ograda-n care ne-am jucat Cu puii galbeni și cu miei, Este...
error: Continutul este protejat si nu se poate copia!