Autor: Nicanor Casandruc Trecută vreme și ani mulți, Copilăria mea, desculț, Prin tufe, suliți de arici, Și-nțepături reci, de urzici. Nu mi-ar părea rău de nimic, Dacă-aș mai fi copil, un pic. Să văd pe mama la fereastră, Colo, la casa părintească. Și tata să mă ia de mână, Să scoatem apă din fântână, Și să mă poarte după cap, Să luăm cireșe din copac. Unde te-ai dus copilărie? La sărbători cu bucurie, Bunica,...
Autor: Nicanor Casandruc Bunica, când făcea plăcinte, Zâmbeau și sfinți-n ceruri, sus. Acum, nu e ca înainte: Acele vremuri au apus. Și pătlăgica din grădină... Avea un gust dumnezeiesc! Dar borșul acru de găină? Cât mi-ar lipsi, nu-l mai găsesc. Tot ce mâncam era curat. Îmi amintesc cu drag acum. Și simplitatea de la sat, Nu te-mpingea să pleci la drum. Acolo unde te nășteai Trăiai o viață ca un vis. Nici gând de...
Autor: Nicanor Casandruc Pe-o băncuță, la fântână, Stă măicuța cea bătrână, Cu ciupici de lână toarsă, Așa cum stă și în casă. Privește-n jos, privește-n sus, Și-apoi iar înspre apus... Parc-ar aștepta ceva, Dar nu vine nimenea... Stă acolo, răbdătoare, Cu ochii pierduți în zare... La cei dragi ai ei gândește, Și de dor se ofilește. Toată ziua îi așteptă Pe băncuța de la poartă. Dar copiii au uitat, Să mai vină-n al lor sat. Trei...
Versuri: Nicanor Casandruc Cocioaba cu o singură odaie Și-acoperișul ei de paie În care am crescut, copii, Te-așteaptă tristă ca să vii. Și pomi-s deși azi în grădină, Au luat căsuței din lumină, Din prispa casei, mărăcini, Nu se mai vede la vecini. Dacă părinții nu mai sunt, Nu pot să vină din mormânt, Ei nu mai au puteri, nici glas, Să-i cheme pe cei ce-au rămas. Iar casa-n care am crescut E...
Versuri: Nicanor Casandruc Au vândut casa ai mei, Pe câteva mii de lei! Nici măcar nu s-au gândit Cât părinți-au suferit. N-am avut să le dau parte, Să rămână mai departe Tot a noastră. Când venim S-avem unde să jelim. De când mama-n cer s-a dus La tăicuța, -acolo sus, Tot mă cert cu frații mei, De la casa cea de hlei. Eu n-am vrut s-o vând nicicum, Însă ei m-au scos în...
Versuri: Nicanor Casandruc Într-un colț uitat de lume, E-o căsuță cu cerdac... Soarele răsare, apune, Ca într-un sfârșit de veac. Amintirile-s cuminți: Stau ca vinul, la păstrare. Dar în inimă, fierbinți, Cum ai pune-n rană sare. Arde focul dorului, Cu o flacără de iască. Iar în vraja dorului, Amintirile se cască. Visele-s mereu la casa Unde mama ne-a crescut, Zace-n întuneric masa La care am petrecut. Plânge-n hohote ograda Unde ne-am jucat cândva, Și pridvorul, și livada, Stau în...
Versuri: Nicanor Casandruc Imi amintesc cu drag de vremea de demult, Pe cand parintii mei erau pe-acest pamant. Ma petreceau din poarta, frumos ma dojeneau, Iar cand ma intorceam, cu drag ma asteptau. Puneau pe masa-ntinsa fructe de ei culese, Si mama pregatea numai bucate-alese, Placinte, alivenci, de toate ne facea, Cuptorul de pamant prea bine le cocea! Mi-e dor de-ai mei parinti si inima imi plange, In fiecare...
Versuri: Nicanor Casandruc O poartă răstignită, Cu clanța ruginită, Și lângă ea, băncuța, Unde stătea măicuța. Căsuța e pustie: Câțiva butuci de vie, Și părul înflorit Sub care ne-am umbrit. Priveliște mâhnită! Ograda-i părăsită, Cu iarba necălcată, Fântâna nemișcată. S-a dus mama,sărmana! Iar ciutura și cana, Zac colo, -nmărmurite, De vreme învechite. S-aceleași lucrurile sfinte, Dar nu-i ca înainte. Când ea striga cu drag Găinile din prag... De când mama s-a dus La dreapta lui Iisus, Parc-am murit și eu, O știe Dumnezeu. Am...
Versuri: Nicanor Casandruc Pustiu, pustiu îmi este gândul, Că s-a-mpăraginit pământul! La casa iarba-i pân’ la geam, Și lacrimi până-n barbă am. Mă-ntorc acum de prin străini! În curtea casei, numai spini, Pe frații care sunt în sat, Nimic nu i-a interesat. Îi macină invidia, Acuma casa este-a mea. Bănuții pe care i-am dat, Sunt sigur că i-au terminat. Când scumpii noștri dragi părinți, Plecat-au amândoi la sfinți, Toți au sărit cu gura...
Autor: Nicanor Casandruc Doamne ce mă arde dorul De bunica cu fuiorul! De poveștile cu șoapte Care mă vegheau în noapte! Ce frumos era ‘nainte! În mirosul de plăcinte! N-am să uit pân-am să mor Cum le cocea în cuptor! Parcă mi-amintesc și vorba: Le descânta cu cociorva, Mulțumind sfinției sale, Pentru pâine, pentru sare. Stând pe laița de la geam, Ca un lup înfulecam. Și-apoi... somn mi se făcea, Când frumos mă dojenea. Nu dormeam...
error: Conținutul este protejat și nu se poate copia!