Versuri: Nicanor Casandruc La o margine de sat, Un imaș cu păpădie. Lângă mărul cel rotat, E căsuța cea pustie. Nu mai are gard demult, Prispele s-au dărâmat, Iar cerdacul, spart și ciunt, Pare că-i acum uitat. Pe aici, doar păsărele Ce mai cântă în salcâmi. Noaptea, se-aud cucuvele, Și lătratul unor câini. Iarna, vântul bate-n tindă Prin acoperișul spart. Busuiocul de la grindă,-i Înnegrit, fărâmițat. Și icoana zace-n cui Prăfuită și stingheră. Rugămintea nimănui Plânge vremea efemeră. Aici...
Versuri: Nicanor Casandruc E iarna, undeva la sat. Ninsoarea deasă totul a-ngropat. În fața unei case, o bătrână, Se chinuie s-ajungă la fântână. Sleită de puteri, dă cu lopata. Înaintează încet,departe este poarta! Se uită-n jur, îi este foarte greu, Apoi privește-n sus, la Dumnezeu. Într-un târziu, puterile o lasă. Îi aste foarte frig, se va întoarce-n casă. Apa se terminase, nu are ce să bea, Și setea nemiloasă o-încerca. Se vede-ngenunchiată...
Versuri: Nicanor Casandruc La o margine de sat, Un imaș cu păpădie. Lângă mărul cel rotat, E căsuța cea pustie. Nu mai are gard demult, Prispele s-au dărâmat, Iar cerdacul, spart și ciunt, Pare că-i acum uitat. Pe aici, doar păsărele Ce mai cântă în salcâmi. Noaptea, se-aud cucuvele, Și lătratul unor câini. Iarna, vântul bate-n tindă Prin acoperișul spart. Busuiocul de la grindă,-i Înnegrit, fărâmițat. Și icoana zace-n cui Prăfuită și stingheră. Rugămintea nimănui Plânge vremea efemeră. Aici...
Versuri: Nicanor Casandruc Dacă ai părinți-n viață, Ce bogat ești! nici nu știi! Ai un munte de speranță, Sentimentele-ți sunt vii. Ei se roagă pentru tine! Ocrotit mereu vei fi! Parte vei avea de bine, Ce visezi, se va-mplini! Dumnezeu ascultă ruga Celor ce viață ți-au dat! Când ai timp, du-te cu fuga! De-s bătrâni, nu-s de lăsat! Că te-așteaptă-n orice clipă Gânditori, cu ochii blânzi... Nu fă din părinți risipă, Chiar de-s gârboviți și...
Autor: Nicanor Casandruc Suferi... de casa părintească-ai părăsit-o Uitând, ca-i tăi părinți, cu mâinile-au lipit-o. Cu trudă au zidit-o și migală, Să nu răzbată gerul de afară. Dacă părinții noștri nu mai sunt, E tot ce ne-a rămas pe-acest pământ. Să n-o înstrăinezi, că e păcat! Că-n ea s-a râs, s-a plâns și s-a oftat. Nici gândul să nu-ți treacă să o dai! Vei regreta, va fi amar și...
Versuri: Nicanor Casandruc Pustiu, pustiu îmi este gândul, Că s-a-mpăraginit pământul! La casa iarba-i pân’ la geam, Și lacrimi până-n barbă am. Mă-ntorc acum de prin străini! În curtea casei, numai spini, Pe frații care sunt în sat, Nimic nu i-a interesat. Îi macină invidia, Acuma casa este-a mea. Bănuții pe care i-am dat, Sunt sigur că i-au terminat. Când scumpii noștri dragi părinți, Plecat-au amândoi la sfinți, Toți au sărit cu gura...
Versuri: Nicanor Casandruc După ani și ani de zile, Mă întorc din nou la tine, Satule,dorul mă stinge! Când te văd îmi vine-a plânge! Parcă totul s-a schimbat: Drumu-i mai întortocheat. Și de când nu am mai fost... Nimic nu mai recunosc. Nici la casa părintească Nimeni nu mă mai așteaptă. Am gasit-o dărâmată! Nu e cum era odată! Poarta ruptă stă să cadă, Gardul rămas de ocară, Curtea plină de lăstari, Mărăcini ,spini și...
Autor: Nicanor Casandruc Cu chipul zâmbitor și blând, Bunicul mi-a rămas în gând! Chiar de-l durea, nu mă certa Când m-agățam de barba sa. Îl mai trăgeam și de urechi, Când îmi spunea povești mai vechi. De gene, dar și de sprincene, Și el spune... de Cosânzene. Apoi, când îmi venea de ducă, Bunicul mă lua în cârcă. Dam câte-o roată prin ogradă, Ne furișam și în livadă. Cireșe coapte sau mai...
Autor: Nicanor Casandruc Trecută vreme și ani mulți, Copilăria mea, desculț, Prin tufe, suliți de arici, Și-nțepături reci, de urzici. Nu mi-ar părea rău de nimic, Dacă-aș mai fi copil, un pic. Să văd pe mama la fereastră, Colo, la casa părintească. Și tata să mă ia de mână, Să scoatem apă din fântână, Și să mă poarte după cap, Să luăm cireșe din copac. Unde te-ai dus copilărie? La sărbători cu bucurie, Bunica,...
Autor: Nicanor Casandruc O zi cu fulgi și cer închis, Frumos, de nedescris, Pădurea doarme, nemișcată, Cu alb înzorzonată. Copii țipând la derdeluș, Zboară pe lunecuș, Priveam la bucuria lor: Și mie-mi este dor! De vremea când eram ca ei Acasă, la ai mei. Dar anii au trecut în zbor, Mă uit în urma lor. Îmi amintesc cu mare drag, Cum ne striga din prag, Bunica, deseori și mama: -Copii, să luați seama! Dacă vi-i frig,...
error: Conținutul este protejat și nu se poate copia!