Versuri: Ștefania Vasile Într-o casă veche... casă bătrânească, Cu două mușcate uscate-n fereastră, Stau, de veacuri parcă, două mogâldețe, Doi părinți ce poartă ani de bătrânețe. Ciutura fântânii, a rămas crăpată, Nimeni nu mai vine, apă sã mai scoată. Tatăl iese-n poartă... "O veni feciorul?!" Mama lăcrimează... "Cât de mare-i dorul!" A rămas de-a pururi, colo sus în tindă, Un bătrân ceasornic, și-un ciob de oglindă... Pe lavița veche, o fotografie, Le zâmbește...
Versuri: Ștefania Vasile O-mbrãţişare caldã, şi-ncã una... Şi multe sãrutãri, pe-obrazu-mbãtrânit. "Te las, mãicuţã, îi şoptii, de-acuma, Mã voi întoarce de unde am venit! E viaţa ce mã duce-n depãrtare, Şi mã ademeneşte, ca sã plec... Mã smulge-acum, din braţele matale, Nu plânge, mamã, cã am sã mai trec!... Stai sã te mai îmbrãţişez, o datã, Şi, dacã poţi, cu viaţa mea, te luptã, Cã nu vreau sã mai ies...
Versuri: Ştefania Vasile "Să-mi spui măicuţă dragă, de ce te-ai tras la faţă, Că nu mai ai obrajii ce-aveai în tinereaţă... Erau rumeni ca macul, când pâinea frământai, Şi când în pat de-a latul, tu mamă ne culcai! Şi unde ţi-e culoarea, ce părul tău avea, Când îmi făceai codiţe, la fel ca la mata! Aveai părul ca spicul, când este aurit... Spune-mi, măicuţă dragă, de cât...
Versuri: Ștefania Vasile O mamã scrie o scrisoare, Cu ultimele ei puteri, Pentru copii, atunci când moare, Sã nu se certe pe averi! Şi scrie-n lacrimi de durere, Cã despãrţirea este grea... Lui Dumnezeu încet îi cere, S-aştepte pân-o termina... Ea scrie-n plânsuri înecatã, Cu mâna tremurând uşor: "Copii mei, eu niciodatã, Nu m-am gândit cã am sã mor! Dar, veni vremea despãrţirii, Şi tare-mi este mamã greu... Vã scriu în numele iubirii, Pe care...
Versuri: Stefania Vasile Ce ți-a făcut bunică, viața? Obraji-adânc ți i-a brăzdat! Ai suferit război și foame, Și lacrimi multe ai vărsat? Ce ți-au făcut anii, bunică, De ce culoarea ți-au luat? S-au așezat cu toți în spate, Uite ce mult te-au cocoșat! De ce te sprijini de bastonul, Ce tatăl meu, ți l-a cioplit? Când el era copil de-o șchioapă, Tot de baston s-a sprijinit? Așa cu mâna-ți tremurândă, Cu corpul mic,...
Versuri: Ștefania Vasile În prag de seară, lângă o icoană, Cu-o cruce sfântă, ce-o strângea la piept, Plânge-un copil... şi mama-ncet îşi cheamă: "Te rog să vii... că nu mai pot s-aştept!... M-ai lăsat mic, eram doar cât o nucă, Bunica greu a tras, de m-a crescut! Dar, crede-mă, mi-e tare dor, mămică, De timpu-acela de la început! Mergeam pe jos... mai mult în patru labe, Că nu aveam...
Versuri: Stefania Vasile Pe lângã noi, era o casã, Cum prea puţine-n sat, erau... Era-ngrijitã şi frumoasã, O admirau, toţi ce treceau! Avea grãdinã şi livadã, Şi-avea pridvorul, plin de flori, Iar toatã ziua prin ogradã, Erau ai ei, locuitori! Iar primãvara, cum da colţul, Mustos, al ierbii, pãpãdii, Se ridica în aer, colbul, Sãltat din joaca de copii. Dar anii au zburat prea iute, Bãtrâna, singurã a rãmas, O tot vedeam mereu prin...
Versuri: Stefania Vasile Mi-amintesc, copilãria Cu ierni grele... Prin troian, Ne duceam toţi la bunica, La ea bine ne simţeam. Ne-aşeza, pe lângã sobã, Lua caierul, lânos, Şi aşa, cu dulce vorbã, Se punea, buna pe tors. Şi torcea... torcea, bunica, Din fuiorul alb de lânã, Lângã ea, torcea pisica, Pe cuptorul cald de humã. Şi torcea... biata bunicã, Torcea lânã, cu un fus, Iar când se termina, firul, Rãmânea cu gândul dus... "La ce te...
error: Continutul este protejat si nu se poate copia!