Câteodată, mai uităm de mamă, Poate osteniți de-atâtea întristări, Ne gândim... acolo... o sărmană O vedem poate de sărbatori Şi-atât de cuminte ne aşteaptă, Mai întreabă un vecin de ceas, Mătură poteca pân' la poartă Și se-ntreabă cât o fi rămas... Mai pliveşte iar brazda cu flori, In căuşul palmelor aduce apă, O pătrunde oboseala deseori Însă iar spre poartă se îndreaptă. A rămas destulă așteptare... Dar gândindu-se la cei mai rău Se...
Privește, copile, la poza păstrată Cum plouă cu lacrimi o mamă și un tată, Și întreabă-i discret ce dor îi desparte De ai săi copii aflați prea departe... Număra-ți anii plecați de acasă Și-ntreabă-ți părinții să vezi că le pasă, Icoane tăcute vă poartă în gânduri, Pocindu-și vederea de lacrimi, tot singuri. Ascultă, copile, ce grea le este povara, Degeaba...în zadar se roagă și seara, Se rup de durere...
Mi-e dor de satul meu natal Și de cuptor cu pâine aburindă, De nucul din grădină și de cal Și de măicuța ce torcea în tindă. Mi-e dor de teiul de la poartă De ierburile-n care rătăceam Și de fântână ce beam apă Sau de gutuia de la geam. Mi-e dor de pașii tăi măicuță, Prin ploaie să alerg desculț, Chiar de noroiul...
Mi-e teamă, mamă, de destin; E frig și nu aprind lumina, Te chem ca un copil străin, De ce-ai plecat - a cui e vina? Copil fiind - singur si trist, Crescut-a prin vecini feciorul, Mi-e teamă mamă - nu rezist Cu lacrimi reci îmi hrănesc dorul. Răspunde, mamă, când te strig Din bolta cerului să-mi vii, Mi-e frică, mamă... și mi-e frig Sunt umbră rece-ntre copii. Mă rog la...
Când mi-e dor de tine, mamă, Ninge în livadă, merii... Mă cuprinde-un fel de teamă Și... te-aștept în pragul serii. Dar tu nu mai ești măicuță... Multe aș fi vrut sa-ți spun. Casa ta de pe uliță, Văruită nu-i nicicum ! Azi, copii sunt departe... O lăcată e la poartă, Nimeni nu mai e aproape, Nici fântâna n-are apă. Ne-așteptai în pragul serii Să venim toți de la joacă, Dar acuma sunt doar...
Îmi este dor de bunica, De chipul blând şi ars de soare, De cea care nu cunoştea frica De gustul cepei din mâncare. Ușor, cu spate-ncovoiat Ne aştepta cu nerăbdare, Nepoți de sânge sau pribeag Hrănea ființele sărmane. Şi îi revăd chipul blajin Şi glasul ei nespus de dulce Sau lacrimile cu suspin De parcă pătimea pe Cruce. Şi mult plângea pe cel ce dus Plecase vesel la răzbel, Din piept jelea, torcând...
Se ceartă frații, vor să vândă casa, Unde-au trudit din greu părinții lor, Nu se-nțeleg şi îşi împart şi masa, Chiar şi muşcata roză din pridvor. Nu au lăsat vreun testament citeț Şi-au scris în inimi calde, doleanța, Cum să pui, Doamne, sufletului preț Când n-au ştiut când se termină ața? Cu vorbă bună au lăsat, fără a scrie, Cum să împartă tot ce au mai bun, Cu dragoste...
Bunicul meu avea de toate, Avea un plug cu roți în spate, Doi cai frumoşi cu zurgălăi, Pământ din deal până pe văi. Şi din chirpici avea o casă Podul din scândură groasă, Şi iarba ce-o cosea sub cer, O ridica cu furci din fier. Și deseori, în coltul gurii, Când adia vântul pădurii, Fuma, dintr-un ziar, tutun Şi îmî şoptea cu glasul bun: - Nepoate, să nu vinzi pământ, De voi...
error: Continutul este protejat !!!