Bunicul meu avea de toate, Avea un plug cu roți în spate, Doi cai frumoşi cu zurgălăi, Pământ din deal până pe văi. Şi din chirpici avea o casă Podul din scândură groasă, Şi iarba ce-o cosea sub cer, O ridica cu furci din fier. Și deseori, în coltul gurii, Când adia vântul pădurii, Fuma, dintr-un ziar, tutun Şi îmî şoptea cu glasul bun: - Nepoate, să nu vinzi pământ, De voi...
Versuri: Vasile Coman Mi-am visat azi-noapte, mama... Şi am plâns în vis de dor... Se făcea, că ea, sărmana M-aştepta de sărbători. Şi la fel ca înainte Tot în lacrimi şi tăcută, Printre doruri şi cuvinte Sărutam mâna muncită. Mâna sfântă-n mângâiere... Mâna ce a scos cenuşă Dintr-o vatră, ce-n durere Arde dorul, plâns, în uşă. M-a primit cu brațele deschise Şi ca pe un prunc în faşă M-a cuprins cu lacrimi sfinte... -Ce dor...
Versuri: Vasile Coman Mi-e teamă, mamă, de destin; E frig și nu aprind lumina, Te chem ca un copil străin, De ce-ai plecat - a cui e vina? Copil fiind - singur si trist, Crescut-a prin vecini feciorul, Mi-e teamă mamă - nu rezist Cu lacrimi reci îmi hrănesc dorul. Răspunde, mamă, când te strig Din bolta cerului să-mi vii, Mi-e frică, mamă... și mi-e frig Sunt umbră rece-ntre copii. Mă...
Versuri: Vasile Coman Nu avea pe nimeni, era o străină, Doi copii crescuse ce o părăsi, Alături de ea ce-o privea cu milă Rămase un câine, ce o îndrăgi. Răpusă de boală şi de întristare Fără mângâiere şi în suferință Străina se stinse intr-o zi in care Se-aşternu zăpada peste a ei ființă. N-a jelit-o nimeni, pe cine să doară? Nimeni n-a vărsat lacrimi pe pământ, Nimeni nu i-a zis:...
Versuri: Vasile Coman Auzi în depărtare un clopot și te-nchini, Se apropie Crăciunul, dar ești printre străini, Te îmbraci cu haine scumpe, acum ești plin de bani, Întinzi masă bogată cum n-ai făcut-o ani. Ai bucurie mare, la gât lanțuri de aur... Pe carduri și în bănci ai strâns un mic tezaur, Mașini și casă mare cum n-ai avut nicicând, Dar glasul mamei tale te strigă...
Versuri: Vasile Coman Mi-e dor de satul meu natal Și de cuptor cu pâine aburindă, De nucul din grădină și de cal Și de măicuța ce torcea în tindă. Mi-e dor de teiul de la poartă De ierburile-n care rătăceam Și de fântână ce beam apă Sau de gutuia de la geam. Mi-e dor de pașii tăi măicuță, Prin ploaie să alerg desculț, Chiar...
Versuri: Vasile Coman Mă iartă, dragul meu copil C-am lăcrimat in fața ta, Dar cu supunere mă-nchin, Mi-e bătrânețea tare grea. Prezența mea te deranjează, Mă simt străin în casa mea, Nici îngerul care veghează Parcă nici el nu mă mai vrea... Simt că abia aştepti să plec... S-a stins iubirea ta... mă iartă... Nu mă mai suferi ca să trec, Nici trupul meu pătruns de soartă. Ce repede trecut-au anii! Îmi desenai...
Versuri: Vasile Coman Câteodată, mai uităm de mamă, Poate osteniți de-atâtea întristări, Ne gândim... acolo... o sărmană O vedem poate de sărbatori Şi-atât de cuminte ne aşteaptă, Mai întreabă un vecin de ceas, Mătură poteca pân' la poartă Și se-ntreabă cât o fi rămas... Mai pliveşte iar brazda cu flori, In căuşul palmelor aduce apă, O pătrunde oboseala deseori Însă iar spre poartă se îndreaptă. A rămas destulă așteptare... Dar gândindu-se la cei...
Versuri: Vasile Coman Privește, copile, la poza păstrată Cum plouă cu lacrimi o mamă și un tată, Și întreabă-i discret ce dor îi desparte De ai săi copii aflați prea departe... Număra-ți anii plecați de acasă Și-ntreabă-ți părinții să vezi că le pasă, Icoane tăcute vă poartă în gânduri, Pocindu-și vederea de lacrimi, tot singuri. Ascultă, copile, ce grea le este povara, Degeaba... în zadar se roagă și seara, Se...
Versuri: Vasile Coman Iertați-vă copii... părinții... Că pentru brad, nu au avut beteală, Iertați-i azi, când sunt cu sfinții Şi-mpart la doi o portocală... Nu pentru ei s-au jertfit... Nu pentru ei indurat-au canoane N-au avut brad, dar v-au iubit Ca pe sfinții din icoane... Iertați- vă copii... părinții... Scutiți-i, vă rog, de restanțe, Au suferit... şi-au tras cu dinții Crezând în veșnice speranțe. Multe lacrimi pentru o pâine, Să le-ajungă copiii domni...
error: Continutul este protejat!