Versuri: Vasile Coman Nu avea pe nimeni, era o străină,
Doi copii crescuse ce o părăsi,
Alături de ea ce-o privea cu milă
Rămase un câine, ce o îndrăgi. Răpusă de boală şi de întristare
Fără mângâiere şi în suferință
Străina se stinse intr-o zi in care
Se-aşternu zăpada peste a ei ființă. N-a jelit-o nimeni, pe cine să doară?
Nimeni n-a vărsat lacrimi pe pământ,
Nimeni nu i-a zis:...
Versuri: Vasile Coman Câteodată, mai uităm de mamă,
Poate osteniți de-atâtea întristări,
Ne gândim... acolo... o sărmană
O vedem poate de sărbatori Şi-atât de cuminte ne aşteaptă,
Mai întreabă un vecin de ceas,
Mătură poteca pân' la poartă
Și se-ntreabă cât o fi rămas... Mai pliveşte iar brazda cu flori,
In căuşul palmelor aduce apă,
O pătrunde oboseala deseori
Însă iar spre poartă se îndreaptă. A rămas destulă așteptare...
Dar gândindu-se la cei...
Versuri: Vasile Coman Privește, copile, la poza păstrată
Cum plouă cu lacrimi o mamă și un tată,
Și întreabă-i discret ce dor îi desparte
De ai săi copii aflați prea departe... Număra-ți anii plecați de acasă
Și-ntreabă-ți părinții să vezi că le pasă,
Icoane tăcute vă poartă în gânduri,
Pocindu-și vederea de lacrimi, tot singuri. Ascultă, copile, ce grea le este povara,
Degeaba... în zadar se roagă și seara,
Se...
Versuri: Vasile Coman Mi-e dor de satul meu natal
Și de cuptor cu pâine aburindă,
De nucul din grădină și de cal
Și de măicuța ce torcea în tindă. Mi-e dor de teiul de la poartă
De ierburile-n care rătăceam
Și de fântână ce beam apă
Sau de gutuia de la geam. Mi-e dor de pașii tăi măicuță,
Prin ploaie să alerg desculț,
Chiar...
Versuri: Vasile Coman Mi-e teamă, mamă, de destin;
E frig și nu aprind lumina,
Te chem ca un copil străin,
De ce-ai plecat - a cui e vina? Copil fiind - singur si trist,
Crescut-a prin vecini feciorul,
Mi-e teamă mamă - nu rezist
Cu lacrimi reci îmi hrănesc dorul. Răspunde, mamă, când te strig
Din bolta cerului să-mi vii,
Mi-e frică, mamă... și mi-e frig
Sunt umbră rece-ntre copii. Mă...
Versuri: Vasile Coman Când mi-e dor de tine, mamă,
Ninge în livadă, merii...
Mă cuprinde-un fel de teamă
Și... te-aștept în pragul serii. Dar tu nu mai ești măicuță...
Multe aș fi vrut sa-ți spun.
Casa ta de pe uliță,
Văruită nu-i nicicum ! Azi, copii sunt departe...
O lăcată e la poartă,
Nimeni nu mai e aproape,
Nici fântâna n-are apă. Ne-așteptai în pragul serii
Să venim toți de la joacă,
Dar acuma...
Versuri: Vasile Coman Îmi este dor de bunica,
De chipul blând şi ars de soare,
De cea care nu cunoştea frica
De gustul cepei din mâncare. Ușor, cu spate-ncovoiat
Ne aştepta cu nerăbdare,
Nepoți de sânge sau pribeag
Hrănea ființele sărmane. Şi îi revăd chipul blajin
Şi glasul ei nespus de dulce
Sau lacrimile cu suspin
De parcă pătimea pe Cruce. Şi mult plângea pe cel ce dus
Plecase vesel la răzbel,
Din piept...
Versuri: Vasile Coman Se ceartă frații, vor să vândă casa,
Unde-au trudit din greu părinții lor,
Nu se-nțeleg şi îşi împart şi masa,
Chiar şi muşcata roză din pridvor. Nu au lăsat vreun testament citeț
Şi-au scris în inimi calde, doleanța,
Cum să pui, Doamne, sufletului preț
Când n-au ştiut când se termină ața? Cu vorbă bună au lăsat, fără a scrie,
Cum să împartă tot ce au mai...
Bunicul meu avea de toate,
Avea un plug cu roți în spate,
Doi cai frumoşi cu zurgălăi,
Pământ din deal până pe văi. Şi din chirpici avea o casă
Podul din scândură groasă,
Şi iarba ce-o cosea sub cer,
O ridica cu furci din fier. Și deseori, în coltul gurii,
Când adia vântul pădurii,
Fuma, dintr-un ziar, tutun
Şi îmî şoptea cu glasul bun: - Nepoate, să nu vinzi pământ,
De voi...
