Versuri: Vasile Coman Îmi este dor de bunica, De chipul blând şi ars de soare, De cea care nu cunoştea frica De gustul cepei din mâncare. Ușor, cu spate-ncovoiat Ne aştepta cu nerăbdare, Nepoți de sânge sau pribeag Hrănea ființele sărmane. Şi îi revăd chipul blajin Şi glasul ei nespus de dulce Sau lacrimile cu suspin De parcă pătimea pe Cruce. Şi mult plângea pe cel ce dus Plecase vesel la răzbel, Din piept...
Versuri: Vasile Coman Se ceartă frații, vor să vândă casa, Unde-au trudit din greu părinții lor, Nu se-nțeleg şi îşi împart şi masa, Chiar şi muşcata roză din pridvor. Nu au lăsat vreun testament citeț Şi-au scris în inimi calde, doleanța, Cum să pui, Doamne, sufletului preț Când n-au ştiut când se termină ața? Cu vorbă bună au lăsat, fără a scrie, Cum să împartă tot ce au mai...
Bunicul meu avea de toate, Avea un plug cu roți în spate, Doi cai frumoşi cu zurgălăi, Pământ din deal până pe văi. Şi din chirpici avea o casă Podul din scândură groasă, Şi iarba ce-o cosea sub cer, O ridica cu furci din fier. Și deseori, în coltul gurii, Când adia vântul pădurii, Fuma, dintr-un ziar, tutun Şi îmî şoptea cu glasul bun: - Nepoate, să nu vinzi pământ, De voi...
error: Continutul este protejat si nu se poate copia!