În oftat și suferință Plânge-o mamă la icoane, Câte lacrimi în credință... Câte mame sunt sărmane.... Zi și noapte-n rugăciune Își poartă fiica în gând, Cerului pare a-i spune, Să coboare pe pământ. Câte-ar spune... n-are cui, Cum o arde în ființă... Cerșind mila Domnului, Pe obraz lacrima-i prinsă. Își poartă fiica pe brațe Pe la doctori cu arginți, Ce păcat de tinerețe... Ce amar pentru părinți. Plânge maica, trupul slab Lacrimi grele-n rugăciune, Boala fetei... n-are...
Versuri: Vasile Coman Te-aștept tăticule, să știi Din țări străine ca să vii, Că ni s-a prăpădit bunica Și eu sunt mic, nu știu nimica. Bunicul... știi..., și el, demult, Era bătrân, îl am în gând, Iar ea, bunica, silitoare La trei copii făcea mâncare. Toți frații mei crescuți de buna, Suntem străini precum e luna, -Dar ea, barem știe să zboare Are și stele căzătoare! De mama, nu mai știu...
Versuri: Vasile Coman Mi-aş pune aripi ca să zbor, Să vin acasă, mamă Că nu mai pot de-atata dor Când glasul tău mă cheamă. Mă doare visul prin străini, Ne pedepsesc cu gura, Dispreț ne-aruncă şi minciuni, Dar n-am ucis noi lumea. E tare greu şi-o ducem crunt Sunt oameni fel de fel, Slugi la străin fără cuvânt, Munceşti să aibă el. E toamnă şi snopii pe-altar Au strâns în dor busuiocul, La crucea...
error: Continutul este protejat si nu se poate copia!