La câți ciorapi a împletit în veacul ei, La câte noduri a legat până în zori, Ar fi înconjurat pământul, de-ar fi vrut, Cu firul cel de lână... de trei ori! La câte flori frumoase a țesut Și le-a sădit cu drag prin lăicere, Ar fi făcut din ele drum bătut De-ar fi voit s-ajungă pân’ la stele... La câte horboțele-a croșetat, Cu acul cel din lemn, în...
Pe-o prispă veche am copilărit Și-am desenat pereții cu cărbune... Bunica mea tăcea și-i văruia Iar eu pictam din nou cu vreun tăciune. Băteam în ușă foarte apăsat, Apoi mă ascundeam sub prispa mare. Se prefăcea că, vai, s-a speriat Și mă chema blajină la mâncare. Zburdam prin troscot vara când ploua Și adunam tot glodul în sandale... Cu șalul ei cel vechi mă învelea Și-n ochii ei era atâta...
error: Continutul este protejat !!!