Pe-o prispă veche am copilărit Și-am desenat pereții cu cărbune... Bunica mea tăcea și-i văruia Iar eu pictam din nou cu vreun tăciune. Băteam în ușă foarte apăsat, Apoi mă ascundeam sub prispa mare. Se prefăcea că, vai, s-a speriat Și mă chema blajină la mâncare. Zburdam prin troscot vara când ploua Și adunam tot glodul în sandale... Cu șalul ei cel vechi mă învelea Și-n ochii ei era atâta...
error: Continutul este protejat !!!