Mai demult, purta măicuța, băsmăluță-înflorată, Și umbla ca titirezul, n-avea preget, niciodată Cât era ziua de vară, era-n deal și în grădină Nu se așeza la masă nici când se punea de cină. Avea zâmbetul pe față, și putere și răbdare Și le potrivea pe toate, și pe noi pe fiecare, Înnoda bănuții bine, într-o parte de batistă Nici-un greu nu era greu! Nu era măicuța...
Ne-ntoarcem, mai straini mai rataciti, la vatra Atunci cand trupul nostru, de munca-i aplecat Si plangem la hotare, nestiind ce ne-asteapta, La portile cazute, pe ulita din sat. In doua geamantane, cadouri pentru neamuri In altele-amintiri si haine si mancare, Privim la deal si vale, la frunzele pe ramuri, Nu s-au schimbat prea multe! Doar sufletul ne doare. Si iata! Casa noastra! Micuta, varuita, Cu-albastru si pe prispa,...
Nu vreau sã fiu bogat ca tine, tu cel ce-ți etalezi, talanții Și tu vei fii un pumn de humă vei putrezi în rând cu alții Iar mâine, zidurilor tale, vor fi un maldăr de ruine Nimic din ce-ai agonisit, de cald la trupul tău va ține. Tu, cel ce crezi că sub picioare ai bucățica ta de rai Ești doar un spectru-al lăcomiei!...
Prispa mamei cât-o palmă, N-a știut ce-i o sudalmă, Prispa mamei cât-un sân Unde-aș vrea să mai rămân, Cocoțat pe scara veche Cu cireșe la ureche, Mestecând pe săturate Mămăligă, pusă-n lapte. Prispa mamei, năruită Cu albastru, văruită Sunt doar amintiri cu ea, Ce știu toată viața mea. Te-am sorbit cu lăcomie Dulcea mea copilărie, Am ascuns un strop în suflet Ce-mi aduce-n timp un zâmbet. Prispa mamei de-altădată A căzut și-i supărată, C-a ținut casa-n picioare Ca-ntr-o...
Veniți! Veniți! Şi luați din caldul meu! Copiii mei! Din suflet semãnați, Nu voi putea, sã stau, cu voi mereu Şi mi-o fi rece, gândul! Nu uitați. Veniți copii! Aproape! Cât sunt vie! Şi ochii mei, în ochii voştri-or râde Sã-mi odihnesc, cu voi o bucurie Cãci vin dureri! Cu ghearele lor hâde. Şi poate mâine, brațele mã dor! Nu voi putea la pieptul meu-a...
Ți-am pus în palmă, ultimii bănuți I-am strâns cu trudă fiule, din pensioară, Și-am străbătut de bună-voie munți Dormind sub cerul liber, doar afară. Când lumea petrecea, eu mă-nchideam-n casă Să număr zilele de lucru pe-ogoare N-am zis nicicând :mă odihnesc și lasă, Și mâine vor fi zile lucrătoare. Tu fiul meu, să nu privești, dușman Când pașii mei s-or clătina, slăbiți Ia tot! Dar sufletul să nu mi-l lași,...
Venea din când în când,cu două mere-n sân, Călca anevoios,atentă la picioare Zâmbea cu îngăduință și chipul ei bătrân, Se lumina de drag,nici nu spunea ce-o doare. Cu glasul tremurând,ne povestea de toate, Vecinii unde-s duși și câte sunt prin sat Era în ochii săi,atâta bunătate Căci pare că-i aici! Bunica n-a plecat! A fost și va rămâne prin vremuri ce-o să fie! Un strop de amintire ce-mi...
Nu-i nimeni fără dor de-acasă! Să nu-și strecoare lacrima prin gene Să nu viseze: Umbra răcoroasă, Izvorul de cristal și iarba din poiene! Și nu-e om pe față de pământ! Să nu-și dorească, urmele să calce Unde-a rostit întâiul său cuvânt, Oriunde-ar fi, acasă-i blândă pace! Nu-i nici-un loc cu farmec și mister! Cum e acel ce te-a văzut crescând Oricâte sunt frumoase pe sub cer, În țara ta, nu...
Sunt sănătoasă mamă și am făcut, de sărbători sarmale, Și ți-aș aduce câteva, la masa dumitale Și-am cumpărat-un miel de Paște și-a behăit de teamă, Că nu-i mai gust din carnea lui, gândindu-mă la mamă. Un animal ce nu vorbește, dar o durere simte Ce înseamnă mesele încărcate din trupul lui cuminte? Și nu mai vreau în casa mea, fripturi și cozonaci, Mă duc să întreb...
error: Continutul este protejat !!!