Am venit bună la tine, mă mai ştii?... Eram copil Mă duceai gingaş pe braţe şi spuneai că sunt fragil. Acum dă-mi bunico mâna şi te sprijină de-a mea, Că eu sunt bărbat, sunt mare… şi fragilă eşti mata! Acum lasă-mă bunico, să-ţi pun eu masa curată Stai, priveşte-mă că meriţi, fii matale răsfătată! Hai, dă- mi mâna şi zâmbeşte, cât mai eşti, cât sunt...
Întinde mâinile, măicuță, și lasă-mă să le sărut, Văd că-s crăpate ca pământul și arse-s ca un vas de lut, Iar ochii tăi sunt plini de lacrimi când la icoană te închini, Picioarele te dor , se vede, abia- abia de mai îngâni Cu vorba-ți caldă și blajină pricesne către Domnul Sfânt, Iar când te pierzi în rugăciune te-nalți și tu de la pământ… Întinde...
Nimeni nu ma crede, nimeni nu ma-ntreaba, De ce plang uscate, firele de iarba? De ce sta pe-o cruce scris numele mamei... Ce dureri ascund in causul palmei? Vantul, de ce-i slobod si ne ingradit? De ce-i palid cerul, catre asfintit? Roua, de ce-i rece... Timpul, de ce curge? Dorul greu, de mama, de ce ma ajunge? Pasarea, cand canta, de ce ma-nfioara... Cum ar fi sa fie......
Casă bătrână în satul bătrân, Grădină uitată sub ram de salcâm, Cărare rămasă fără de urme Pustie ți-e vatra și tu fără nume. Casă bătrână cu prispe crăpate Urme de palme de mama lăsate Și totuși miroase a cer și-a tămâie Privirea mea de dor se măngâie. Casă bătrână pustie și rece Cine de-acuma pragul ți-o trece Și focul în sobă cândva se v-aprinde? Sau , poate, copiii la târg...
Îmi spune tata… Tare sunt bătrân! Cuvintele sunt triste, adevarate Și-n ochii lui blajini și-nlăcrimați, Se-ascunde-un bătrânel ce nu mai poate. Il văd acum tot mai neputincios, Nu-mi cere mai nimic din ce –i pot da, Doar să vin eu și să mai am răbdare, Să-i fiu aproape dacă v-a pleca. Mă-ntreabă ades așa ca un copil, -Ce-i pe la câmp, pe deal, pe la izvor? Nu îl mai...
error: Continutul este protejat !!!