Caut și azi un drum ce mă ducea acasă, l-am rătăcit cândva sub frunzele căzute

0
62
Foto: Stefan Bela

Caut și azi un drum ce mă ducea acasă,
L-am rătăcit cândva sub frunzele căzute,
Dar când eram copil veneam prin ceată deasă
Si îl găseam mereu, mergând pe nevăzute.

Si uneori mă mai visez copil, pe-același drum,
O mogâldeață rătăcind potecile înguste
Si-n depărtări, abia șoptit, aud și-acum
Cum mai răcneam când rătăceam stolul de gâște.

Le căutăm plângând până spre seară,
Dar le găseam într-un târziu în drum spre casă,
Si adormeam târziu când lumânările de ceară
Mai fumegau în ceașca de pământ, pe masă.

Când ai plecat copilărie și pe unde ești,
De ce-ai fost doar clipă care neștiută zboară?
Si unde-i casa, tu tata, cui îi spui povești,
Le spui la îngeri mai înainte să adoarmă?

Caut și azi un drum ce mă ducea în curte,
Si-l regăsesc cu greu prin ploaia rece,
Pe sub covorul ruginiu cu mii și mii de frunze,
Unde măicuța-ncovoiata le mătura și plânge.

Versuri: Dorin Dumitriu

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici