Ce liniște se-așterne pe pământ!

Fotograf necunoscut

Autor: Elena Bîrchi Căruntu

Ce liniște-i prin sate, Doamne, și prin biserică-i tăcere!
Așa va fi, cerem iertare, pustiu și-n ziua de-nviere
Mai trec pe drum bătrâni, pe fugă, să-și cumpere un colț de pâine,
Dar nu pot ști dacă sunt vii, când se va face ziuă mâine!

Din loc în loc, zarzării-n floare, își cheamă păsări și albine,
Însă mi-e greu și îmi e teamă, să stăm de vorbă azi vecine,
Vezi bine cum se duc pe rând, de parcă tună cerul sfânt,
Cu pulbere de iad și foc, peste o lume pe pământ.

La căpătâiul omenirii se stinge-n hohot lumânarea,
Nici îngerii nu ne păzesc,nici gând să fie apărarea
Pe ulița din satul meu, o altă iarnă grea ne ninge,
În sufletul atâtor dragi și-ncrederea parcă se stinge
O mamă-și plânge despărțirea și taina ei pe la icoană,
Ai milă Doamne de bătrâni, mai izbăvește câte-o mamă!

Că dacă pleacă toți o dată, ce-o să ne facem noi stingheri,
Cu liniștea ce-nveșmântează mai rea ca niște temniceri?
În pomul vieții arde-abia, un amărât de felinar
Pentru atâția care trec al morții nedorit hotar.

Se mai zărește-n depărtare, o licărire de speranță,
Poate există altă șansă, aceea de-a răzbi în viață
De-a socoti clipele vieții, mereu, mereu o încercare,
De-aceea Doamne, cerem azi, un strop de milă și-ndurare!

De-atâtea ori ai dat răgazul atâtor neamuri dinainte,
Că ne-a ajuns iertarea-ți blândă în scrieri ce le ținem minte
Ne lasă mamele și frații și pruncii noștrii și vecinii,
Să nu cunoască suferința, nici cunoscuții, nici străinii!

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook