Ce voinic erai odată… parcă a fost ieri

0
137
Fotograf necunoscut

Versuri: Eliana Popa

Plânge teiul bătrân, tată! Ramura se pleacă,
Plângi și tu cu lacrimi multe innodate-n barbă!
Plânge teiul cu flori dese, peste fruntea ta
Frunza lui foșnind se-ntreabă ce te-o apăsa?

Nins-au peste tine anii și-au cernut dureri
Ce voinic erai odată… parcă a fost ieri
Și căsuța e bătrâna… o duci tare greu
Acum esti bolnav si singur, doar cu Dumnezeu!

Ai crescut fecior ca bradul și i-ai dat un nume
A plecat de mult de-acasă, undeva în lume
Poarta n-o ți încuiată, nu-i mai pui zăvorul
Că azi, mâine o veni, din străini, feciorul!

” – Dragul tatei fecioraș, rău m-apasă dorul
Și m-asteaptă moartea hâdă ca să-i dau obolul!
Dar mă rog la Domnul Sfânt și la Maica Sa,
Să nu-nchid copile ochii pân’ nu te-oi vedea

Pribeagul tatei fecior, greu ți-o fi departe?
Rog toți sfinții din icoane să-ți dea sănătate
Și pe Dumnezeu Bunutul, Tatăl tuturor
Să îți dea precum lui Tobie, înger păzitor!

Te aștept cu pâine caldă și un pat curat
Am cernut și azi făină și am frământat.
Mă gândesc că poate astăzi te-o aduce Domnul,
Mereu te visez că vi când mă fură somnul!

Mă trezesc plângând de dor și te strig pe nume
De când soarele răsare, până când apune,
Stau sub teiul meu bătrân și înmiresmat
Că la umbra lui copile, eu te-am legănat !

Și el te așteaptă verde, dragul meu băiat
Și nici floarea-nmiresmată nu și-a scuturat
Hai, încearcă să ajungi, peste-o zi sau trei
Până nu s-or scutura, florile de tei!”

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici