Ceartă-mă, măicuță…

0
187
Foto: Sorin Onisor

Versuri: Vasile Coman

Ceartă-mă, măicuță…
Dar spune-mi ceva,
Nu mai sta tăcută
Sunt la poarta ta…

Ceartă-mă măicuță,
Cum făceai cândva
Când întârziam…
Doar din vina mea.

Jocuri de copii,
Ce le petreceam
Până-n zori de zi,
Tu… oftai la geam…

Ceartă-mă… a rugă,
Ceartă-mă din prag,
N-o mai rup la fugă
Cum făceam odat’…

Nu-i nimeni acasă…
Iar poarta de fier
Nevopsită… arsă
Şi plină de ger…

Să mă cerți… bătrân,
Chiar în fața porții,
Glasul să-ți aud
Din puterea morții.

C-am întârziat
Doar din vina mea,
Iar tu ai plecat
Cu durere grea…

Of-ul ce-l aveai
Pentru-ai tăi copii,
Şi când ne spuneai:
,,Mamă să nu fii!”

Nu ştiu… drumu-i lung
Sau nu mai e timp,
Tot mai rar iți văd
Crucea la mormânt.

Teiul de la poartă
N-are nici o floare,
Crucea-ți ridicată
Fără lumânare…

Strig a îndurare,
Te chem în zadar,
Ți-am adus o floare
Dar… ceartă-mă iar…

Ceartă-mă, măicuță
Sunt la crucea ta…
Nu vorbeşti cu mine?!
Iartă vina mea…

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici