Chipul mamei

0
47
Fotograf: Mihai Grigorescu

Autor: Angelica Grosu

Cu fața-i pârjolită si mâinile crăpate,
Muncea din greu sărmana, să aiba de toate.
Pe-ai ei copii, îi aștepta… mereu,
Chiar dacă-și ascundea, dorul cel greu.

Cu-n prieten ce avea, chiar furca si fuiorul,
Din noapt zi făcea, cu greu ducându-și dorul…
Cu acel razboi ce tot lega, covoare alese,
Și fir de lână colorat… Fetelor, le țese.

Cu mâna-i tremurandă si mintea-ngândurată,
Picioarele târand, ne astepta la poartă;
„Oare mai vin copii mei, rar mai ajung pe-acasă…
Cănd anii, parcă-s tot mai grei, puterile mă lasă…!”

Veneau nepoții in vacanțe… Pe la vecini;
Ai EI copii, erau departe… Printre străini!

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook