Copilăria mea iubită, te caut, nu te mai găsesc

0
68
Foto: Vlad Dumitrescu - Versuri: Dorina Omota

Unde mai ești copilărie?
Te-ai dus pe coama norilor?
Sau ți-ai făcut vreo jucărie,
Din voalul amintirilor?!

Unde te-ai dus așa grăbită
Lăsându-mă pe mal de dor
Luând secunda fericită
Cu care ai plecat în zbor?

Copilăria mea iubită,
Te caut, nu te mai găsesc,
Am părul nins și-s obosită,
Cu bătrânețea mă-nsoțesc!

Și unde-mi sunt acum bunicii
Ce m-alintau încetișor
Când după-o poznă ușa fricii
O deschideam ușor, ușor?

Spunându-le să mă ascundă
Cât mai adânc în poala lor,
Și să mă scape de osândă,
Grăind duios părinților…

Tu ai plecat copilărie!…
Dar te visez adeseori
Când fac câte-o călătorie
În tumultosu-apus din zori!..

Te-ai dus, te-ai dus copilărie
Dar amintirele-au rămas
Într-o icoană aurie
Și-n gândurile fără glas!…

Versuri: Dorina Omota

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici