Copile drag, mă iartă

0
411
Fotograf: Vlad Dumitrescu

Autor: Ștefania Vasile

Copile drag, mă iartă că n-am avut putere
S-atârn pe poarta casei lacăt și lanțuri grele.
Când ai plecat copile ardeam văpăi de foc
Și dac-aveam putere, mutam munții din loc!

Aveam atunci nevoie de tine să rămâi
Să-mi fii reazem la boală, pilon la căpătâi
Să-mi pui capul pe pernă când m-o lăsa puterea
Să nu mă lași slăbită în lupta cu durerea!

N-am vrut să pleci copile în lumea rea, străină
Iar eu s-aștept la poartă poștașul ca să vină…
Eu n-am trimis poștașul când erai mic, la tine
Și n-am plecat în lume… te-am strâns la piept la mine!

Am vrut să mi-accept soarta… dar m-a îngenuncheat
Și nu mai pot copile, de-atâta așteptat!
Cu candela aprinsă mi-am plâns singurătatea
Că n-am avut putere atunci să-ți încui poarta!

Acum pe pat de moarte mărturisesc cu greu
Și-n suflet cu durere, mă plâng lui Dumnezeu,
Mi-e inima pustie și pace n-am deloc
Că n-am putut odată muta munții din loc!

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook