Copile drag, nici pe-o avere, tu casa mamei să n-o vinzi

0
264
Fotograf necunoscut

Deschideți porțile la suflet, să intre amintirea mamei,
Și plângeți urmele rămase și vă închinați precum icoanei
La patul unde trupul ei, s-a odihnit răpus de vreme,
Că nu se-aude glasu-i blând, din uliță să te mai cheme.

De-i stăruie în odăiță, parfum de busuioc la grinzi,
Copile drag, nici pe-o avere, tu casa mamei să n-o vinzi
Căci timpul, timpul nu te iartă, el se strecoară un tâlhar,
Și vei sfârși plin de regrete, mai trist cu sufletul amar.

Deschideți porțile iubirii și mamelor le faceți loc,
Că-i doar o clipă viața asta și de-ntristare, arzi-n foc
Oricâte-n buzunar aduni și agoniseală tu vei strânge,
De dorul mamei și bătrân, cu lacrimă de jale-ai plânge.

E un blestem lăsat de sus și nu există nici o plată,
Să cumpere durerea mamei, atunci când pleacă supărată
Să fii bogat cât nu-e altul și sus pe trepte și măreț,
De uiți de mamă, ești nimic, nu ai pe lumea asta preț.

Deschideți inimile voastre, să intre mamele zâmbind,
Atunci vieții-i dați un sens și-n ceruri îngerii slăvind
Iubiți pe cine v-a dat viață și să nu vindeți urma lor,
Rugați-vă de sănătate, fiți buni copii, că e ușor.

Versuri: Elena Căruntu

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici