Copilul meu, mă iartă… că nu mai pot fi ce am fost cândva

0
41
Foto: Vlad Dumitrescu - Versuri: Vasile Coman

Mă iartă, dragul meu copil
C-am lăcrimat in fața ta,
Dar cu supunere mă-nchin,
Mi-e bătrânețea tare grea.

Prezența mea te deranjează,
Mă simt străin în casa mea,
Nici îngerul care veghează
Parcă nici el nu mă mai vrea…

Simt că abia aştepti să plec…
S-a stins iubirea ta… mă iartă…
Nu mă mai suferi ca să trec,
Nici trupul meu pătruns de soartă.

Ce repede trecut-au anii!
Îmi desenai fluturi si flori
Şi-număram de-o pâine, banii…
Şi lipsuri multe deseori.

Mă întrebai cu spaimă-n glas
De am să plec vreodată,
Şi mă rugai să nu te las
Bolnav si singur… niciodată.

Mă iartă, dragul meu copil,
Simt că îți sunt povară,
Mă-nchin la Dumnezeul meu, umil
Pe scări… când dorm afară.

N-am vrut să ştii că nu mai pot,
N-am vrut să ştii că nu mă tem,
Orbit de boală, de efort
Pe buze numele ți-l chem…

Cândva îți eram alinare
Şi spațiul vieții ți-l umpleam,
Dar astăzi nu mai ai răbdare
Să-mi fluturi mâna de la geam.

Mă iartă că mă plâng acum,
Straniu îmi tremură ființa…
Mă rog, la Dumnezeul Bun,
Să-mi curme odată suferința.

Dar nu este cu supărare…
Şi nu regret că te-ai născut…
Cine te-a făcut om mare…
Va fi în curând… pământ…

Versuri: Vasile Coman

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici