Cu ce cost?

Fotograf necunoscut. Sursă fotografie: Cu Iosif pe Coclauri

Autor: Andreea Văduva

Dintr-un sat uitat de lume,
Am plecat să-mi fac un rost,
Dar vă spun cu nostalgie,
Gândul pururea mi-a fost,
La turta coaptă pe plită,
La basmaua maichii dragi,
La moș Gavrilă, vecinul,
Și la ceaiul lui de fragi.
La tăicuțul, om de seamă,
Îngerii cu mir să-l ungă…
Muncea până la sudoare,
Chiar și cu o mână ciungă.
La tușa Chiva, sărmana,
Vădană de când o știu,
A lăsat limbă de moarte:
“Când o-i ajunge-n sicriu,
Sub perina veșniciei,
Vă rog, puneți-mi atât,
O poză cu răposatul,
Ca să-mi țină de urât…”

Dintr-un sat uitat de lume,
Am plecat să-mi fac un rost,
Dar vă spun cu întristare,
Cu ce cost? Of, cu ce cost?
Oriunde m-a dus destinul,
N-am simțit miros de fân,
Ca fânul de-odinioară,
Cosit de taica-bătrân.
Da, mănânc mâncare fină,
Îmi permit, sunt om avut,
Dar pe toată-o dau deoparte
Pentr-o zeamă-n vas de lut…
Să crăp o ceapă în patru,
Să nu-mi pese de nimic,
Am trăit în sărăcie,
Dar am dus-o fericit…

Într-un sat uitat de lume,
M-am întors astăzi, spășit,
I-am lăsat pe toți aicea,
Pe nimeni n-am mai găsit…
Plita s-a răcit de-o vreme,
Basmaua maichii la fel,
Iar la vecinu’-n ogradă,
Fragii sunt, însă nu-i el.
Tata nu mai taie lemne,
Dacă taie, taie-n Rai,
Iar tușa Chiva-i voioasă,
Acum e cu nea Mihai…
Dintr-un sat uitat de lume,
Am plecat să-mi fac un rost,
Iar acum că am de toate,
Nu e nimeni… Prost am fost!

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook