Cu chipul zâmbitor și blând, bunicul mi-a rămas în gând!

0
33
Foto: Bogdan Stanga

Cu chipul zâmbitor și blând,
Bunicul mi-a rămas în gând!
Chiar de-l durea ,nu mă certa
Când m-agățam de barba sa.

Îl mai trăgeam și de urechi,
Când îmi spunea povești mai vechi.
De gene,dar și de sprincene,
Și el spune…de Cosânzene.

Apoi, când îmi venea de ducă,
Bunicul mă lua în cârcă.
Dam câte-o roată prin ogradă,
Ne furișam și în livadă.

Cireșe coapte, sau mai crude,
Vișine acre, dar și dude,
Toate bunicul îmi dădea,
De la nimic nu mă oprea.

Apoi, ca mama să nu știe,
Dădeam ocol și pe la vie.
Și fragi mai tari,struguri în pârg,
El îmi dădea ca să nu plâng.

Și când ne întorceam în casă
Cu burta plină de verdeață,
Nu mai aveam chef de mâncare.
Bunica supărată, jale.

Tot pe bunicul îl sfădea:
În fel și chip ea îl făcea,
Spunând că el este de vină,
Că-mi dă gorgoase din grădină.

Zi după zi, uite așa,
S-a dus copilăria mea!
Bunicul mi-a rămas în gând,
Și-n inimă e ca un sfânt!

Versuri: Nicanor Casandruc
Foto: Bogdan Stanga

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici