Cu poalele cernite-n bătrâneţe

0
45
Foto: Vlad Dumitrescu - Versuri: Sanda Tulics

Cu poalele cernite-n bătrâneţe
Şi mâini osoase aşezate pe genunchi,
Cu ochii-n ceaţă, dar privind spre ceruri,
Scrutează cu privirea… dorind s-audă vechiul cânt.

Cu barba tremurândă, în rugi ce nu mai contenesc,
Pe care-alunecă în mângâiere… lacrimi ce nu o mai rănesc,
Bătrâna mamă-ţară-şi înghite şi-azi suspinul,
Căci fiii cei născuţi îs… duşi…

Și-n locul lor, domneşte crud… străinul.
I-a înjugat !
Copiii cei rămaşi, în datorie,
Îi biciuie vechilii cei străini,

Pe toţi cei ce trudesc pe glie-n sărăcie…
Scuipaţi în ţara lor de… ”domni”, trufaşii cei străini.
Copiii-n suferinţă, ea nu-i mai recunoaşte…!
Au devenit duşmani, se poartă ca străini.

Se vaită biata mamă, privind ”în ceţi” spre soare,
La sânul pentru fii, ea îi adapă pe păgâni.
…Dar, de… s-ar mai schimba… ceva? Gândeşte buna mamă…

Căci glia-i în suspin şi… puterea-i, doar tăciuni…!
Oftează-n greu Bătrâna, cu trista ei privire înspre zare…
…Au mai trecut şi alte timpuri necurate,
Popoare lacome cu feţe desfrânate,

Lăsat-au răni… dar… au ştiut s-o aline,
Voinicii, fiii ei?… erau viteji, ce parcă… ”rodeau pâine!”
Dar, parcă… cum e-acum (?!)
N-a fost, chiar niciodată!

Când nu mai ai pe cin’ striga:
„Fecior! Băiete! Dragă fată !”
Nefericită e, de parcă… n-ar trăi-n ţarina sa.
…Jeleşte biata mamă cu mâinile în poală,

De sub pământ… voinicii îi aud jelirea… bătrâna se-nfioară,
…Se-aude-un freamăt sub picioare…
Parcă… se trezesc, se scoală…
Se-ntoarce brav-poporul de-altă dată,

Ce îşi dădea viaţa… pentru ţara-mamă, binecuvântată ?!
…’N suspin, a aţipit plângând… cu gândul… la eroi…
… La mine? Sau… la tine?!
Dar… CINE SUNTEM NOI ?

Versuri: Sanda Tulics

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici