Versuri: Dorin Dumitriu
Buna mea cu ochii blânzi
Azi, pe unde mai colinzi?
Pe ce munți sau pe ce ape
De ce eşti aşa departe?
Cum e-acolo bună dragă
Are cine să-ți dea apă?
Cui mai spui noaptea poveşti?
Ai cu cine să vorbeşti?
Nu ți-e dor buno de mine?
Ți-am lăsat o amintire
Pe crucea mormântului,
Ți-am pus floarea crinului!
L-am cules dintr-o grădină
Unde mă duceai de mână,
Şi-mi spuneai cu glasul dulce
– Să nu-l laşi să se usuce!
Mai întoarce-te o clipă
Cu bundița ta cârpită,
Vreau să te mai țin de mână
Lângă crinul din gradină!
Şi să-mi ştergi lacrimile
Cu-amândouă mâinile,
Să m-alinți când mai oftez
Spunându-mi din sfântul Crez!
Buna mea cu ochii blânzi
Ştiu că te-am făcut să plângi,
Despărțirea asta, doare
Plouă… într-o zi cu soare!
