Cum pot să nu gândesc la tine

0
293
Foto: Marian Cristea

Versuri: Ștefania Vasile

Cum pot să nu gândesc la tine,
Că ai crescut, și ai plecat?
Ești carnea ce s-a rupt din mine,
Din viața mea, viață ți-am dat!

Nu pot, când pun capul pe pernă,
Să nu mă-ntreb: „ce-o face oare,
Copilul meu, o duce-o bine,
Prin lumea străină și mare?”

Mă lupt cu timpul și cu viața,
Gândind mereu că poate mâine,
Ne-aduce față-n față viața,
Să te mai strâng la piept, copile!

Că tot mereu, orice ți-aș spune,
Îmi spui că știi… că te descurci…
Nu lăsa prietenii, copile,
Să-ți spună pe ce drum s-apuci!

Te-aud cu gândul zi și noapte…
Cu telefonul… nu mai pot…
Ai mulți prieteni… cred că poate,
Ei reprezintă al tău „tot”!

Am bani să sun… dar n-am curajul…
Să deranjez, nicicum n-aș vrea…
Că mi-oi răspunde: „zi mai iute,
Că nu am timp și de mata!”

Să îți fiu mamă, nu mi-e greu,
Că doar tu ești copilul meu…
Mi-e greu, și trebuie să știi,
Să-ți fiu prieten zi de zi!

În lumea rece și străină,
Al meu fecior s-a rătăcit,
Îi plânge dorul o bătrână,
Că de „prieteni” s-a lipit!

Și a uitat c-odinioară,
El fără ea, plângea mereu,
Și pentru el, a lui măicuță,
Mult s-a rugat la Dumnezeu!

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook