De am să uit vreodată satul și casa-n care m-am născut…

0
70
Foto: Stefan Bela

De am să uit vreodată satul
Și casa-n care m-am născut,
De am să uit măicuței sfatul,
Atunci de mult voi fi pământ.

De nu-mi voi aminti vreodată
Pe cei care in trudă m-au crescut,
De am să uit a mamei poartă,
Atunci de mult voi fi pământ.

De n-am să mă întorc acasă
La toți cei care m-au iubit,
Când au o lacrimă pe față,
Atunci de mult voi fi pământ.

De-aș fi ca omul cel sărac
Și n-aș avea nimic de oferit,
De n-aș avea ce să împart,
Atunci de mult voi fi pământ.

De n-am să mai iubesc cândva
Așa cum doar pe tine te-am iubit,
Și n-am să pot s-adorm pe mâna ta
Atunci de mult voi fi pământ.

De n-am să pot să va mai scriu
În tristele-mi poeme un cuvânt,
Si totul fi-va prea târziu
Atunci de mult voi fi pământ.

Versuri: Dorin Dumitriu

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici