Versuri: Dorin Dumitriu
De aș avea puterea să vă judec
Pe voi care ne-ați condamnat copiii,
V-aș alunga fără să preget
Să rătăciți în ghenele pustiei.
Și să mâncați doar din gunoaie
La fel ca și copiii străzii,
Să tremurați în frig și ploaie
Sub bruma groasă-a dimineții.
Nici apă nu v-aș da golanilor
Să știți și voi ce-nseamna foamea,
Că le-ați furat copiilor
Și laptele din sânul de la mama.
Și i-ați lăsat fără părinții naturali
Pe care i-ați gonit departe,
Să îi slujească pe occidentali.
Pe ei i-ați condamnat la moarte!
Mai câini, care conduceți țara,
Suntem tot mai puțini în fiecare zi,
Precum o lumânare ce și plânge ceara
Până în ziua când se va sfârși.
Voi sunteți orbi, nu-i auziți,
Nu îi vedeți cerșind înfrigurați?
Cum vă permiteți să îi chinuiți,
Voi n-aveți mamă, n-aveți frați?
