Versuri: Dorin Dumitriu
De ce bogatul e avar
Şi fură pentru traiu-i bun,
Iar omul simplu e sărac
Şi este singur de Crăciun?
Se spune – şi bogații plâng
Dar niciodată pentru alții,
Sărmanii singuri pe pământ
Îşi plâng întotdeauna frații!
Nu au să-şi plângă chinul lor
Şi n-au să ceară milă orişicui,
În taina sfânt-a rugăciunilor
Se vor ruga doar DOMNULUI…
Şi-n sărăcia care-i înconjoară
Se vor ruga şi pentru cei bogați,
Şi pentru cei plecați din țară
Care se simt atât de-nstrăinați…
Că sărăcia lor fără speranță
Îi face demni şi milostivi,
Iar lacrimile ce le curg pe față
Le dau căldură când e frig!
Ce este demn în sărăcie?
Se-ntreabă un bogat mereu,
Săracul, nu întreabă, ştie
Că bogăția lui e bunul DUMNEZEU!!!
Că un sărac, nu este niciodată singur
Chiar de nu vezi pe nimeni în bordeiul său,
Nu îl doboară foamea şi nici frigul
Că-n sărăcia lui… este cu bunul DUMNEZEU!!!
