De ce îi lași pe hoți să ne conducă, e mult prea grea povara cruntei neputințe

0
124
Foto: Andrei Bucisan

Versuri: Dorin Dumitriu

Prea mulți acei ce vor să ne îngroape,
Și prea puțini cei care ne iubesc,
Iar cei pe care-i crezi mereu aproape
Sunt primi care pleacă și te părăsesc.

Așa e viața ce-o trăim acum posaci,
Doar cioclii chefuiesc prin cimitire,
Ne pun pe rând în gropi pe toți săraci
Și pleacă mai apoi să-și cumpere o pâine.

Iar toți aceia ce măsoară groapa
Și se grăbesc să ne astupe cu pământ,
Au împărțit averile și toată țara
Și au furat și locul viitorului mormânt.

Ne-au diluat dezinfectantii din spitale
Lăsând microbii să mișune în voie,
Ne urmăresc avizi și semnele vitale
Exact atunci când nu mai e nevoie.

Murim încet dar sigur, ca un pom,
Când însetați, când secerați de foame,
Ce greu e-n țara asta să fii om,
Ce ai făcut cu omenia noastră DOAMNE?

De ce îi lași pe hoți să ne conducă,
E mult prea grea povara cruntei neputințe,
TE ROG, in țara asta care știe doar să plângă
Pe toți românii din pământ transformă-i în semințe.

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici