De multe ori tot așteptându-te pe prispă, aș bea puțină apa, dar tu mi-ai aruncat căldarea

0
316
Foto: Alexandru Uiuiu

Versuri: Dorin Dumitriu

Stiu că ești ocupat copile, nu te chem,
Dar tare-aș vrea să fii aici cu mine,
Poate-i mai bine că nu auzi cum gem
Când mă înec chiar si cu miezul de la pâine.

Poate-aș fi vrut să-mi dai un pic de supă,
Că i-am uitat și gustul și culoarea,
De multe ori tot așteptându-te pe prispă
Aș bea puțină apa, dar tu mi-ai aruncat căldarea.

Mi-ai spus că îmi aduci găleata nouă,
Dar au trecut prea multe zile de atunci,
Mă rog mereu la Dumnezeu să plouă
Că să adun puțină apa într-un tuci.

Aș vrea să plouă Domnul cât de-o ciorbă,
Când vii să o găsești călduță, dragul meu,
Dar ai uitat să-mi lași pe lângă sobă,
Lemne tăiate și nu mai pot să le tai eu.

De-aș fi avut ceva făină îți făceam o pâine,
Dar în cămară n-am mai fost demult,
Am încuiat-o c-un lacăt și te-aștept pe tine
Să mi-l deschizi că între timp a ruginit.

Sunt fericită astăzi, că am avut noroc
Am rupt trei vreascuri dintr-un fag,
Si am găsit la grindă, florile de soc,
îmi fac un ceai și te aștept în prag.

Si aș fi vrut să-l guști și tu copile,
Dar mâna-mi tremură, mai mult îl risipesc,
Mi-ai spus că îmi aduci când vii, pastile,
Sa nu te superi, am vrut sa-ti amintesc!

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook