Descult pe miriste calcam si Doamne, bine ma simteam

0
85
Foto: Izabela Urbaniak

Descult pe miriste calcam,
Si, Doamne, bine ma simteam!
Parca-mi dadeau tepii putere!
Ca un izvor de inviere.

Frumoasa viata de la sat
Cand se iesea la treierat!
Copiii toti atunci ieseam
Si spicele le adunam.

La pasari s-aducem mancare,
Era motivul de plecare,
Ca de cules… ne plictiseam.
Mai mult radeam si ne jucam.

Tot timpul unul se gasea
Sa spuna, “hai altundeva!”
De data asta eu am spus,
Sa mergem la gradina, sus.

Paznic era bunicul meu.
Acum… ma ierte Dumnezeu!
La colectiv asa era
Cand totul, strasnic se pazea.

De pe la toti amicii mei,
Am adunat vreo patru lei.
Ca… am venit sa cumparam,
Pe fata ca sa nu ne dam.

Eu merg la bunu in coliba,
Iar ei dau iama prin gradina.
Precum copiii la furat,
Gradina toata-au devastat.

Zamuji, harbuji… au rupt de verzi
Si gogosarii, ca sa vezi.
Ca repede ne-am saturat,
Insa mai mult noi am stricat.

In dimineata de apoi,
Vine bunicul pe la noi,
Lui tata-i spune raspicat
Cam tot ceea ce s-a-ntamplat.

Atuncea… mi-am luat safteaua,
Bataie crunta cu cureaua.
Si pielea imi era culori,
Ca trecerea de pietoni.

Dar tot era un timp frumos!
N-aveam masini, mergeam pe jos,
Un lux atunci era caruta,
Cand ne spunea povesti mamuta.

Versuri: Nicanor Casandruc

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici