Dor de bunici

Fotograf: Iosif Ciunterei

Autor: Claudiu Românu

Îmi trec prin gând doar amintiri
Și-n suflet mi se stoarce dorul,
Gândindu-mă la povestiri…
Și cum ardea acas’ cuptorul.

Gândindu-mă la ei cu drag,
La mâinile cu greu trudite;
Și la mirosul ca de fag,
La zâmbetele lor vădite.

Mi-e dor, mi-e dor și mă apasă,
Pe inimă-mi se-aștern doar frici
Că nu mai știu ce-o fi acasă,
În casa sfântă, la bunici.

Mă simt cu totul înconjurat
De dor, emoție, vreme lungă…
Și gândul mi-e amenințat,
Că moartea la ei o s-ajungă.

Dă Doamne din puterea Ta,
Și când mă voi întoarce-acasă
Ca să mă poată-întâmpina
Și să mai stau cu ei la masă.

Vreme, nu mai alerga,
Fiindcă nu ești fugărită,
Mai ia un sfert din viața mea
Și fă-mi dorința-ndeplinită.

Pentru mine-i o smerenie
Să-i prețuiesc în infinit
Pe-aceia, care cu sfințenie
Mă iubesc necontenit.

Și parcă îi aud mereu,
Și parcă lacrămi curg pe față,
De dorul lor, de dorul meu…
Se stinge viață lângă viață!

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook