Dor și amar

46
Fotograf: Gabriel Motica

Autor: Vasile Coman

Mă uit după copiii mei,
dar nu îi văd să vină…
din patru pui, plecat-au trei,
dar nu le port pricină…

Plecat-a Gheorghe, Niculai…
pe urmă… Alexandra,
n-aveam nici pită nici mălai
s-au dus unde li-i soarta.

Nici pe Ion nu l-am uitat
de tânăr mi s-a stins
un tren de marfă blestemat
pe loc mi l-a răpus…

Și ăl bătrân s-a prăpădit
când ne-a secat fântâna
un mal pe el s-a prăbușit
îi amorțise mâna…

Îi strig adesea pe ai mei
prin curte și grădină,
îmi este tare dor de ei
sper ca de Paști… să vină.