Dreptate avea mama

0
310
Foto: Alexandru Uiuiu

Versuri: Vasile Coman

Auzi în depărtare un clopot și te-nchini,
Se apropie Crăciunul, dar ești printre străini,
Te îmbraci cu haine scumpe, acum ești plin de bani,
Întinzi masă bogată cum n-ai făcut-o ani.

Ai bucurie mare, la gât lanțuri de aur…
Pe carduri și în bănci ai strâns un mic tezaur,
Mașini și casă mare cum n-ai avut nicicând,
Dar glasul mamei tale te strigă din pământ…

Asculți și taci- privești uimit pe cer…
Și îți aduci aminte cum cântai leru-i ler,
Îți faci bagajul în grabă și fugi de sărbători
În satul tău natal- acolo sunt comori.

Găsești lacăt pe poartă și nu-ți este pe plac,
Te simți străin acasă… și poate mai sărac,
Ești trist și plângi si-acum îți dai tu seama
De vorbe părintești – DREPTATE AVEA MAMA!

– De pâinea este rea, îndură al tău chin,
Cu lacrimi ai muncit să-l faci „om” pe străin,
Mai bine-n ȚARA TA să fii, copile, bun
Și harnic să te înalți la fel ca al tău străbun.

Timid, faci câțiva pași, deschizi ușor fereastra,
E noaptea de Crăciun, norii-și despică creasta,
Nu dormi deloc, pui cotul pe pervaz,
Colindători în noapte, te țin la minte treaz.

O lacrimă se scurge și nu este magie,
Prin ea îți vezi părinții și a ta copilărie,
Nu-ți trebuie nici aur, nimic din ce-a fost ieri,
Doar tu… mama și tata… să cântați leru-i ler.

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici