Drumul spre căsuța dragă

0
184
Foto: Vali02

Prin iarba de lângă drum,
Floricele cu parfum.
Vesele și colorate,
De la Dumnezeu lăsate.

Iar la poarta cu fântână,
Păsărele se adună.
Cântă-n pomul înflorit.
Sunt uimite c-am venit.

Așa e lăsată soarta!
Văd lăcata, descui poarta,
Iarba-i mare pe cărare,
Inima imi bate tare.

La fereastra părintească
Nu e mama să-mi zâmbească!
Nu-i nici tata prin ogradă…
N-are cine să mă vadă.

Sub o lespede-nverzită,
Dau de cheia ruginită.
Lacrimile-mi curg șiroaie…
Pe obrazu-mi, numai ploaie.

Deschid ușa cam cu greu…
Ce-am în suflet știu doar eu!
Mă așez încet la masă,
Și privesc plângând prin casă.

Fiecare colțișor
Îmi alină câte-un dor.
Rămân mut și fără fire,
Ca-ntr-o veche mănăstire.

Nu știu căt am mai jelit
Și pe cine-am pomenit.
Mă luase de tot chinul,
Când îmi bate-n geam vecinul.

A văzut ușa crăpată,
Și că nu-i lacăt la poartă.
A venit într-o suflare
Ca să vadă: cine-i oare?

Iară, dacă m-a zărit,
Parcă s-a mai liniștit.
Mi-a văzut sufletul frânt…
S-a dus, m-a lăsat să plâng.

Apoi, colo înspre seară
Am pornit `napoi spre gară.
Tot cu nostalgii în gând:
Să mai vin, dar nu știu când.

Versuri: Nicanor Casandruc
Foto: Casa parasita din Bucuresti. Fotograf: Vali02

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici