Versuri: Elena Tudosa
E toamna si sunt nopti in care
Nici somnul iata ca nu vine
Si ma gadesc cum ti-o fi oare
Tot prin straini draga copile.
Te-am leganat de mic pe brate
Zile si nopyi m-am chinuit
Mi-am pus in tine o speranta
Un ajutor catre sfarsit.
Dar soarta asta blestemata
Si viata asta care costa bani
M-a gasit iata deodata
Singura si impovarata de grei ani.
Dar nu ma plang ca-mi este greu
Si ca puterile ma lasa
Imi este dor de tine puiul meu
Si tare-as vrea sa vii acasa.
Pe ulita-ntr-una privesc
Cu capul rezemat de paizii
Si tare-as vrea sa te zaresc
Acasa dragul meu ca vii.
Azi a cazut o ceata deasa
Sespune ca-n padure se fac ghebe
Nu-mi trece nimeni pragul casei
Si cum ma simt cin’ sa ma-ntrebe?
Mi-s ochii atintiti spre poarta
Simt sufletul in oare cum se teme
In casa s-a lasat frigul deodata
Si n-are cine sa-mi aduc-un brat de lemne.
Dar nici de asta nu m-as plange,
Ma pun in pat, m-oi incalzi,
Dar cine stie cand in brate te-oi mai strange
Si daca voi mai apuca o noua zi.
Azi noapte l-am visat pe taica-tu batran
Ca ma chema in cer la el pe mine
Zicandu-mi sa te las sa-ti vezi de drum
Sa numai fiu povara penru tine.
Mi-e teama puiul mamei si nici nu stiu macar
Visul acesta oare ce poate insemna
De va mai fi zi inca in calendar
In care sa mai sper ca poate te-oi vedea.
