Ea sperând că tot apar, clipele târzii se scurg

0
43
Foto: Barbara Weibel

Versuri: Ionică Dragomir

Într-o zi de primăvară,
Trec căruțele pe rând,
Cufundată într-un gând,
O bătrână stă afară,
Până când?

Cu livadă și căsuță,
La intrarea în sătuc,
Anii ei încet se duc,
Așteptând pe o băncuță,
Sub un nuc.

“Nu mai vin ca altădată”,
Lângă niște mărăcini,
Șușoteau vreo doi vecini,
C-avea un băiat și-o fată,
Prin străini.

S-a răcit către amurg,
Trenuri poposesc, dar rar,
Ea sperând că tot apar,
Clipele târzii se scurg,
În zadar.

Casa este-acum pustie,
Pomii au dat iar în floare,
Chiar la dreapta de cărare,
Între stâlpii porții scrie,
“De Vânzare”.

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici