Ea sperând că tot apar, clipele târzii se scurg

0
36
Foto: Barbara Weibel - Versuri: Ionică Dragomir

Într-o zi de primăvară,
Trec căruțele pe rând,
Cufundată într-un gând,
O bătrână stă afară,
Până când?

Cu livadă și căsuță,
La intrarea în sătuc,
Anii ei încet se duc,
Așteptând pe o băncuță,
Sub un nuc.

“Nu mai vin ca altădată”,
Lângă niște mărăcini,
Șușoteau vreo doi vecini,
C-avea un băiat și-o fată,
Prin străini.

S-a răcit către amurg,
Trenuri poposesc, dar rar,
Ea sperând că tot apar,
Clipele târzii se scurg,
În zadar.

Casa este-acum pustie,
Pomii au dat iar în floare,
Chiar la dreapta de cărare,
Între stâlpii porții scrie,
“De Vânzare”.

Versuri: Ionică Dragomir

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici