Era cândva, un sat cu case mici, cu drumuri pietruite cu sudoare

0
349
Foto: Stefan Bela

Versuri: Dorin Dumitriu

Era cândva, un sat cu case mici
Cu drumuri pietruite cu sudoare,
Dar azi, acolo, au crescut urzici
Iar drumul, zace astazi sub noroaie…

Și undeva, era o casă bătrânească
Împrejmuită cu un gard din brad,
Iar când bunica mă chema la masă
Mă așeza în poală, privindu-mă cu drag!

Iar lângă poartă, era o salcie bătrână
Ce sprijinea parcă pe umeri cerul,
Eu o urcăm să-l iau pe Dumnezeu de mână
Și să îl rog pios să-mi spună adevărul.

Îl întrebam când voi ajunge mare?
Că îmi doream să nu mai fiu copil,
Iar salcia vărsând lacrimi amare
Ofta, foșnind din frunze în zefir…

Trecut-au anii și s-au dus ca vântul
Prin sat, s-au dărâmat și casele sărace,
Iar salcia bătrână sprijinind pământul
Plânge pe frunze, privindu-mă și tace.

De ce n-ai spus tu salcie bătrână
Că-mbătrânind ajungi un om bogat,
Și uiți sa-l ții pe Dumnezeu de mână
Fără să știi că… fără El, ești tot sarac – Si ce păcat!

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici