Fă-mi mamă din pământul țării mele o strachină de lut, s-alung amărăciunea

1
231
Foto: Vlad Dumitrescu

Versuri: Dorin Dumitriu

Mai împletește-mi mamă o potecă
Din fir de lacrimi și de dor,
Să calc pe ea ca pe o cergă
Și să mă-ntorc la tine în pridvor.

Și fă-mi din suflet un inel,
Că știu că-i plin de-amar și chin,
Iar seara când mă rog la EL
Cu mâna care-l poartă să mă-nchin.

Fă-mi mamă depărtarea, poartă
Ca s-o deschid și să îți vin în prag,
Să plângem amândoi haina soartă
Ce m-a purtat departe de-al meu sat.

Fă-mi mamă din pământul țării mele
O strachină de lut s-alung amărăciunea,
Și-o masă mamă, din nuiele
Să simt din nou ce dulce îți e pâinea.

Și dă-mi din sărăcia ta ,mândria
Da-mi sentimentul c-am rămas român,
Să nu mai simt nici lanțul, nici frânghia
În care m-au legat oameni străini, acum.

Și dă-mi puterea de a rupe jugul
Care apasă crunt poporul meu,
Să nu-mi mai plângă-n batatura pruncul
Văzându-te cum plângi de dor mereu.

Fă-mi mama… o icoană vie
Și pune chipul tău în ramă de argint,
Iar DOMNUL… când o fi să fie,
Să îți deschidă cale către cer, plângând.

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook

1 COMENTARIU