Iarnă rece, gerul muşcă şi totul încremeneşte. Doar o umbră prin zăpadă făcând paşi se mai zăreşte

0
120
Foto: Vlad Dumitrescu

Versuri: Maminineta Nineta

Iarnă rece, gerul muşcă şi totul încremeneşte
doar o umbră prin zăpadă făcând paşi se mai zăreşte
e o măicuţă bătrână cară nişte crengi în spate
poalele-ngheţatei rochii nici un vânt nu le străbate

a ieşit în prag de seară în pădure să adune
crengi uscate prin zăpadă, la nimeni nu poate spune
că i-e frig şi n-are cine foc în vatră să-i mai facă
iar moşneagu-i dus demult din casuţa ei săracă

are doi feciori ca bradul, de cinci ani plecaţi de acasă
şi în zi de sărbătoare trudeşte şi pune masă
stă şi aşteaptă–n pragul casei poate s-o-ndura să vină
şi atunci când vine seara c-o lampă face lumină

cu mâna dreaptă se-nchina şi spune o rugăciune
Domnul sfânt să aibă milă, unde-or fi pe-această lume
să le dea noroc şi bine s-aibă ce pune pe masă
si din când în când să poată să vină şi pe acasă

deschide uşa şi intră în căsuţă, vatra-i goală
pune repede şi-aprinde uscăturile din poală
căldura îi face bine, parcă-a prins un pic putere
şi la Dumnezeu se roagă, pentru ea nimic nu cere

o măicuţă îmbătrânită cară nişte crengi în spate
poalele-ngheţatei rochii nici un vânt nu le străbate
iarnă rece, gerul muşcă şi totul încremeneşte
doar o umbră prin zăpadă făcând paşi se mai zăreşte

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici