Iartă-mă, domn’ polițist…

0
639
Fotograf necunoscut

Versuri: Andreea Văduva

– N-ai voie aici, mamaie!
– Iartă-mă, domn’ polițist…
Dar c-o pensie-așa micuță,
Abia dacă mai rezist.

Mă trezesc de cum dau zorii,
Și vin să strâng un bănuț,
Foamea mă obligă, maică,
Stau în ploaie și-n friguț…

Lumea trece, lumea vine,
Însă puțini se opresc,
Să cumpere de la babă,
Cei mai mulți mă ocolesc.

Tricotez de copiliță,
Și la anii mei n-am carte,
Degeaba îmi spui matale,
De-autorizații, acte…

Am venit doar cu-n baston,
Mă vezi bine, sunt bătrână…
– Și în sacoșă ce ai?
– Niște șosete din lână.

– Dar copiii tăi, mamaie?
– Ehehe, domn’ polițist…
M-au lăsat în voia sorții,
Au uitat că mai exist.

O mai văd, câteodată,
Pe fata mare, trecând,
Nici măcar nu mă privește,
Să-mi vadă ochii plângând.

Am oprit-o, într-o zi,
S-ai dau bruma mea de lei,
Mi-a spus sec: „Nu te cunosc!”,
Și-a plecat pe drumul ei…

– Să mă ierți, te rog, mamaie,
Dar asta mi-e meseria…
– Nu-i nimic, domn’ polițist,
Vă faceți doar datoria.

– V-amendez cu două sute,
Strângeți astea și plecați!
– Cumva, nu doriți sacoșa,
Cu șosete, să o luați?

V-o dau așa, pe degeaba,
Și vă rog, nu-mi mulțumiți!
Când n-o să mai fiu pe lume,
Atât… Să mă pomeniți…

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook