În căsuța veche din lemne de brad, măicuța privește stelele ce cad

0
61
Sursa foto: Jurnalul de Drajna

Versuri: Dorin Dumitriu

În căsuța veche din lemne de brad,
Măicuța privește stelele ce cad,
Mâinile a rugă și le-așează blând,
Și din ochii-i limpezi rău de lacrimi curg.

De ce plângi măicuță ?- o întreb în gând,
Că-i sunt prea departe dar o știu oftând,
Parcă mă aude și rotindu-și ochii
Vrea ca să mă vadă lângă gura sobei.

Tristă se întoarce iar în rugăciune,
Știe că-s departe în locuri străine,
Dar ar vrea să poată ca să mă revadă
Și-ar fi fericită să-i intru pe poartă.

Scârțâie portița, mama-i la fereastră,
Mângâie cu dor florile din glastră,
Simte că îi fuge de sub tălpi pamanul
Că n-a fost feciorul, a deschis-o vântul.

Strânge iar la piept icoana de lemn
Și pe rama ei mai face un semn,
Să-i știe feciorul câte zile-a plâns
Dis de dimineață până la apus.

Parcă văd în gând stelele ce cad
Peste casa veche din lemne de brad,
Văd copilăria ce-a trecut ca vântul,
Pe măicuța dragă auzindu-mi gândul.

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici