În sărăcia lucie ce mestecă pământuri

0
116
Fotograf necunoscut

În sărăcia lucie ce mestecă pământuri
Din țara preafrumoasă în care ne-am născut,
Rămân copiii, doamne, cu pieptul făr” de scuturi
Și fără vreo speranță de a-și lua avânt.

Îi văd plângând de dor și jale pentru mame
Ce au plecat departe să își câștige pâinea,
Trăiesc singuri în stradă trecând numai prin drame,
Crescuți și educați pentru a-„ngroșa mulțimea.

Parlamentari senili lipsiți de dumnezei
Adoptă legi nescrise sub puterea nopții,
Nimănui nu-i pasă că-s niște derbedei
Ce aruncă zarul pentru cursul sorții.

În clinici se slujește mai mult ca în biserici
Și rar mai vezi sutană să doarmă în chilii,
Cerșim pe Dumnezeu din glasul unor clerici
Sperând la minunea de-a fi iarăși copii.

Ieșim degeaba-n stradă să căutăm dreptate
Și tot degeaba stăm la coadă să visăm,
Cărțile-s făcute, iar ei le au pe toate,
În timp ce apa crește, iar noi nu înotăm.

Purtăm iubirea-n piepturi pentru o Românie
Lăsată pe-ntuneric de-ai săi copii senili,
Nimănui nu-i pasă că-n dulcea noastră glie
Bătrânii ce-au muncit se sting încet–umili.

Versuri: Claudiu Vaduva
Fotograf necunoscut

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici