Întâmplător, sau nu, avem o țară!

0
184
Foto: Sorin Onisor

Versuri: Nicanor Casandruc

Întâmplător, sau nu, avem o țară!
Iar cetățenii ei sunt duși afară.
Din sate a fugit și popa,
Slujește pe valută-n Europa.

E plină lumea toată de români!
Acasă au rămas doar cei bătrâni.
Ne-arată că se mișcă, știm că-s vii,
Când fantomatic ies din casele pustii.

Ei suferă că sunt bătuți de soartă!
Au ochii ațintiți, mereu, la poartă.
Trăiesc de azi pe mâine, vai de ei!
Cu-o pensia de doar câteva sute de lei.

Le este greu și celor duși, dar cei ce au rămas
Își strigă suferința, fără glas!
Trăiesc la ghici, se bucură de-un mâine,
Cu greu mai pot ca să-și procure-o pâine!

Sunt în statistici, dar sunt uitați de lume,
Și nimenea nu vrea nimic a spune.
Se sting ca lumânările, de parc-ar fi de ceară,
Timpul  ce le-a rămas ei altfel îl măsoară.

Căci nu mai cred nimic, nici în dreptate,
Când viața lor s-a dus, rămasă-n spate.
Doar gândul ca o pasăre le zboară,
La cei ce-s în puteri, dar sunt plecați afară.

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook