Într-o casă din chirpici

0
302
Foto: Mehmet Akar

Versuri: Andreea Văduva

Într-o casă din chirpici,
Își duc zilele rămase,
Gârboviți, niște bunici,
Îmbrăcați în haine roase.

Au pe masă două blide,
Și-un colț de pâine uscat,
Poarta nu se mai deschide,
Parcă Domnul i-a uitat.

Copii-i numesc povară,
Că-s bătrâni și nu mai pot,
I-au sunat joi, într-o seară,
Era prin… 2008.

De-atunci, liniște deplină,
Parcă totu-i fără ton,
Doi bătrâni cu fața plină,
Înc-așteaptă telefon…

În soba ce stă să cadă,
Flacăra mai mult a stat,
Într-o cutie, grămadă,
Sunt crenguțe de prin sat.

„Ăsta-i lemnul pentr-o lună,
Alte crengi? Muiere, ioc!”,
Un bătrân și o bătrână,
Trăiesc, iarna, fără foc.

Se-ncălzesc unul cu altul,
Și-și vorbesc cu nod în gât,
Se gândesc care-i păcatul,
Pe care-l plătesc atât.

Au fost oameni de ispravă,
Și stâlp pentru fiii lor,
Acum când ața-i firavă,
N-au sărmanii, ajutor.

Și-auzi liniștea deplină,
Parcă totu-i fără ton,
Doi bătrâni cu fața plină,
Înc-așteaptă telefon…

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici