Într-o margine de sat

0
176
Foto: Bogdan Stanga

Versuri: Casian Balabasciuc

Doar într-o margine de sat,
Însingurat loc şi ades
Pustiu şi fără interes,
Mai poţi găsi ce a uitat
Poporul nostru frământat
De patimile ce-i dau ghes.

E casă veche, într-o rână,
Cu podul parcă ciuruit
Şi draniţe ce-au putrezit
Pe ştirba streaşină bătrână
Cândva tocmită de o mână
De meşter bun şi iscusit.

O uşă veşnic încuiată
Adastă vremurile scundă
Şi strâmb încearcă să ascundă
În dosul ei ce-a fost odată,
Lângă fereastra înfundată
C-un rest de perină rotundă.

Prin geamul trist, nefolosit,
Ca ochiul de nevăzător,
Se vede în interior
Un colţ de lume părăsit,
Relicvă a unui sfârşit
Cu care datinile mor.

Azi vechituri, fără folos,
Demult avut de gospodar,
Cu care a trudit amar
Ca să câştige bucuros
Pentru ai săi puţin prinos
O viaţă-ntreagă iar şi iar.

Pline de colb şi fără rost,
O cofă, un ulcior de lut,
În colţ războiul de ţesut,
O zdreanţă, care ie-a fost,
Ceaunul, cât o zi de post,
Şi-un scaun de şezut.

Păianjeni fire-au aninat
La geamuri şi pe grinzi, de sus,
E trist şi e pustiu nespus
Din cauza celor ce-au plecat
Uitând în casă atârnat
Tabloul Maicii cu Iisus.

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici