Într-un colț uitat de lume, e-o căsuță cu cerdac

0
361
Foto: Alin Florescu

Versuri: Nicanor Casandruc

Într-un colț uitat de lume,
E-o căsuță cu cerdac…
Soarele răsare, apune,
Ca într-un sfârșit de veac.

Amintirile-s cuminți:
Stau ca vinul, la păstrare.
Dar în inimă, fierbinți,
Cum ai pune-n rană sare.

Arde focul dorului,
Cu o flacără de iască.
Iar în vraja dorului,
Amintirile se cască.

Visele-s mereu la casa
Unde mama ne-a crescut,
Zace-n întuneric masa
La care am petrecut.

Plânge-n hohote ograda
Unde ne-am jucat cândva,
Și pridvorul, și livada,
Stau în minte ca o stea.

Depărtarea pare-aproape
Când adesea te gândești,
Și găsești, ascuns în șoapte,
Mirul casei părintești.

Aș zbura fără-încetare
Prin furtună și prin ploi,
Ca să pot privi în zare
La imașul cu trifoi.

Unde alergam cu tata
După fluturi colorați…
Doamne, ce-aș întoarce soarta
Să fim iar nevinovați!

Din păcate, nu se poate:
Timpul zace în trecut!
Undeva, colo departe,
Unde noi am început.

Rămânem cu nostalgia
A tot ce a a fost cândva…
Acolo, în România,
A rămas inima mea!

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici