La o margine de sat, lângă mărul cel rotat, e căsuța cea pustie

0
177
Fotograf necunoscut - Versuri: Nicanor Casandruc

La o margine de sat,
Un imaș cu păpădie.
Lângă mărul cel rotat,
E căsuța cea pustie.

Nu mai are gard demult,
Prispele s-au dărâmat,
Iar cerdacul, spart și ciunt,
Pare că-i acum uitat.

Pe aici, doar păsărele
Ce mai cântă în salcâmi.
Noaptea, se-aud cucuvele,
Și lătratul unor câini.

Iarna, vântul bate-n tindă
Prin acoperișul spart.
Busuiocul de la grindă,-i
Înnegrit,fărâmițat.

Și icoana zace-n cui
Prăfuită și stingheră.
Rugămintea nimănui
Plânge vremea efemeră.

Aici au crescut copii,
Însă-n lume au plecat.
Hornul,vatra ,sunt pustii!
A rămas un loc uitat.

Și părinții ni s-au dus!
De bătrâni,de boli,de chin,
Zboară printre stele, sus,
Împletiți cu-al lor destin.

Și privesc mereu spre casa
Ce cu trudă-au înjghebat-o…
Parcă numai lor le pasă.
Copiii oare-au uitat-o?

Plânge-al lor suflet curat,
Când văd cuibul părăsit!
Că odraslele-au plecat,
Și demult n-au mai venit…

LĂSAȚI UN MESAJ

Te rugăm introduce un comentariu!
Te rugăm introdu numele tău aici