La portiță

0
113
Fotograf: Cătălin Urdoi

Autor: Oana Adriana Alexandrescu

Ochiul ei scurtează zarea
Lacrima-și reia cărarea
Tot așteaptă suspinând…
Poate s-o-ndura destinul
Să-i mai liniștească chinul
Și să-i vadă mai curând!

Au plecat, dar nu de bine
Să muncească-n țări străine
Și-au luat în depărtare
Inima mamei bătrâne…
S-au dus să câștige-o pâine
Și să-și fac’-un rost sub soare!

Au lăsat o măiculiță
Tristă, plânsă… la portiță,
Măcinată de crud dor…
Casa e de-atunci pustie
Pentru cât timp?! Nu se știe…
Nu-i ușoară soarta lor!

Timpul pe nimeni nu iartă!
Și când s-or întoarce-n poartă
Pe cine vor mai vedea?!…
Căci măicuța lor bătrână
S-a stins cu batista-n mână
Pe când lacrima-și ștergea…

Adaugă mai jos un comentariu cu ajutorul Facebook